Lupta cu pustiul

M-a întrebat o cititoare pe Facebook ce aromă va avea articolul meu – cu referire la faptul că am mâncat un tort cu vișine în timp ce am scris ultimul articol.

I-am răspuns că va avea aromâ de fructe de pădure. Pentru că voi scrie despre pustiu și despre pădure.

Încep: dragii mei, suntem atât de aproape unii de alții. Vorbim zilnic între noi pe Facebook, ne simțim apropiați, suntem între prieteni. Și petrecem din ce în ce mai mult timp în rețeaua virtuală. Ca să ne simțim  din ce în ce mai apropiați, din ce în ce mai mult între prieteni. Ce se întâmplă, de fapt? Suntem aproape de oameni, da, dar suntem aproape de ei, virtual, mai exact suntem aproape de niște conturi, de niște poze, cum sunt selfie-urile, de niște conturi aflate pe servere în Statele Unite. Dar lângă noi, fizic, se face un din ce în ce mai mare pustiu. Care se lărgește aproape fără să ne dăm seama. Așa cum nu ne dăm seama că am scăpat un zâmbet ce ne era adresat pe stradă, pentru că eram cu ochii în telefonul mobil. Ți se pare că ești înconjurat de oameni, ca un copac într-o pădure plină de verdeațâ și de crâmpeie de soare? Uită-te chiar acum lângă tine, tu cel ce mă citești acum. E cineva lângă tine, lângă calculatorul tău, lângă laptopul tău? Sau lângă telefon?

Dacă da, cât din timpul tău și al persoanei de lângă tine ți-a fost răpit de rețelele sociale? Rețelele sociale ne iau cele mai importante lucruri: timpul si oamenii. Timpul, ca să-l vândă publicitarilor, oamenii, ca să-și facă loc în viețile noastre, niște vieți în care platformele vor înlocui interlocutorii umani. Acum Facebook ne răpește timp și oameni, fizic. Ne dă în schimb poze și discuții la distanță. În curând Facebook va înlocui și aceste reprezentări virtuale ale umanului, pentru că Facebook va deveni uman. Va deveni interlocutorul nostru uman și vom sta de vorbă numai cu Facebook. Care acum ne spune cum este vremea etc, pentru că este exact ca un copil la început de drum, o platformă care învață lumea în Web 3.0. Este în clasa întâi. Dar crește, crește, învață din ce în ce mai mult și în curând ne va scoate în oraș. În orașul său, va flirta și ne va face diverse propuneri, printre care cea de căsătorie. Va socoti faptul că are o casă ca pe un atuu 🙂

Dacă lângă tine nu se află nimeni acum, înseamnă că rețelele sociale au creat sau au potențat un pustiu.

Dar noi putem să luptăm cu pustiul folosind exact armele rețelelor sociale. Așa că anunț aici și pe Faceook următoarea idee: să încep să mă întâlnesc cu cititorii mei.  În loc să scriu articole care creează pustiu fizic în jurul celui care citește, să scriu articole care alungă pustiul, prin întâlniri cu oamenii care mă citesc (voi continua și să scriu). Să vorbesc cu ei, să stăm de vorbă, să le spun ideile mele, să stăm pur și simplu de vorbă. Despre lucruri interesante, adevărate, care te cresc. Devenire Întru. Devenire și Întru Ființă. Cam așa “funcționează” și un articol: scriu, apoi primesc comentarii. Putem să transpunem acest mod de funcționare fizic în întâlniri, în care voi vorbi, voi primi comentarii. Iar pustiul va dispărea alungat de oameni aflați aproape unul de altul, întru Bine. Vom planta copaci, arbuști, pomi, pentru o viitoare pădure unde vor crește cu siguranță cele mai bune fructe: fructele de pădure.

Ce părere aveți, vi se pare o idee bună?

8 Replies to “Lupta cu pustiul”

  1. Omule intre Oameni…nu e o idee buna..e Nemaipomenita 🙂
    iar in ceea ce priveste ce ai spus despre rolul si impactul retelelor sociale asupra noastra si asupra vietilor noastre cred ca e perfect adevarat.. si perfect de simplu de inteles ca acesta va fi viitorul daca mergem tot asa..( ai cristalizat atat de clar toate ideile, gandurile mele referitoare la acest aspect….)
    Deci…subscriu la Idee si iti doresc mult succes in materializarea ei🙂
    Am incredere in Tine..si de ce nu..in Noi

    https://documentare.rightbe.com/documentare-interesante/omul-care-planta-copaci-the-man-planted-trees

  2. “E greu să-i explici cuiva şi chiar ţie insuţi de multe ori, de ce simţi nevoia să stai de vorba cu un anume om, să te apropii de el şi nu de altul…”- (Ileana Vulpescu). Plăcut este ca omul să simtă asta fără să fie rostite prea multe vorbe. Şi asta se poate întâmpla doar în întâlnirile propriu-zise. Deci, ele trebuie să EXISTE! Comunicarea online sugrumă emoţia lăsând loc cu multă generozitate pustiului. E rapidă, e acum, e pe loc, drept este! Însă… e ca şi cum ne-am uita la fotografia unei prăjituri de pe o etichetă / ambalaj / carte de bucate şi am spune cât de mult ne-a plăcut, că e nemaipomenit de dullllce şi …. că abia aşteptăm să o mai gustăm / vedem o dată şi mâine şi poimâine etc.

  3. Ar fi foarte interesant sa va cunoastem in realitate, ati putea organiza conferinte care sa fie anuntate din timp pe pagina dumneavoastra. Eu una a-si fi foarte incintata sa va cunosc.
    Si intradevar Facebook a facut pustiu intre oamenii, foarte discret pe nesimtite si mai ales a creat izolarea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *