Despre chin

Lumea fuge de chin. Chinul este ceva rău, de care încercăm să ne ferim. încercăm să-l evităm etc.

Să trăim o viață fără chin, acesta este scopul nostru. Ne văităm, cât suntem de chinuiți, vrem mereu o viață mai bună, mai bună.

Dar dacă chinul este ceva bun? Ce înseamnă, de fapt, chinul?

  1. Poate este un semn spre o viață mai bună. Dacă acest chin îți arată, de fapt, drumul pe care trebuie să apuci? Dacă stai într-o poziție incomodă, vei avea dureri. E un semn că trebuie să schimbi poziția. Dacă te chinui, poate nu este bine ceea ce faci. Poate chinul te va duce spre drumul cel bun. Ce-ar fi să vezi chinul ca pe un indicator? Rutier? Să te oprești puțin din ideea că te chinui și să vezi ce-ti arată indicatorul? Unde ar trebui să mergi? Poate nu în direcția pe care o credeai interesantă/ispititoare/unică/adevărată. Poate direcția ispititoare/adevărată se termină în gura unui balaur. Cum afli asta din timp? Cum am scris mai sus 🙂
  2. Poate chinul, de fapt, te crește. Cum te dezvolți? Într-o eprubetă a fericirii? Vârful muntelui nu este vizavi de casa ta. Trebuie chin ca să ajungi în vârf. Chinul te va ghida pe poteci. Cele mai chinuitoare dintre cele chinuitoare sunt greșite. Deci drumul de urmat este cel care îți face cel mai puțin rău. Ca la fitness: mușchii nu cresc dacă îi rupi în bucăți, ci dacă faci efot moderat, care produce un chin moderat. 
  3. Chinul mai înseamnă ceva. Poate este ceva rău care pleacă din tine. NU vrea să plece, deci te chinuie. Și nu va pleca, dacă chinul are efect. Fie că este vorba despre o amintire, o stare, altceva ce îți face rău, nu va pleca câtă vreme reușește să te întristeze, să te supere, să te enerveze. Cum scapi de rău, de chin, de toate acestea? Simplu: bucură-te. Privește chinul în față și zâmbește-i. Îi vei provoca o criză de chinoplexie. Uită-te la tine: ai două picioare. Multă lume nu are. Ai o familie. Multă lume nu are. Cineva undeva te iubește. Undeva, te iubește. Nu trebuie să palpezi neapărat iubirea respectivă, să primești cadouri și să simți fizic mângâierea pe cap. Cineva te iubește. De aceea exiști, de aceea râzi, de aceea spui: am avut noroc, de aceea scapi dintr-o situație urâtă, de aceea după vale vine deal, de aceea citești diverse lucruri și simți iubirea 🙂 

Deci ai încredere 🙂 Nu vei muri mâine. Chinul te va curăța de ceva rău, așa cum febra este semnul luptei organismului cu viruși/bacterii etc. Va fi bine. Ai încredere. Bucură-te. Orice s-a întâmpla, bucură-te. Bucuria înfrânge orice. Bucuria face să plece orice. În Științele Comunicării se spune așa: o tehnică recunoscută ca atare nu mai este o tehnică. Dacă înțelegi ceea ce ți se întâmplă, acel ceva nu mai are efect asupra ta. Recunoaște ceea ce ți se întâmplă. Chinul este întru Bine. Este un indicator de drum, un efort de a scăpa de ceva rău. Fii bucuros. Ai încredere. Îți dai seama ce mult Bine te așteaptă? Ascultă. Alege drumul cel Bun. Scurtează chinul prin Bucurie.

Pfff. Ce se poate întâmpla? Nu vom muri mâine, spunea cineva. Nu vom muri. Cine trebuie să plece va pleca, chinul se va sfârși, iar eu, fostul chinuit, zâmbesc la acest gând. Deja chinul a plecat.

🙂

🙂

🙂

 

 

 

 

6 Replies to “Despre chin”

  1. Și nici un chin nu este prea mare când primești răsplata mult dorită…. Domnul atât de mult s-a chinuit ca să ne câștige, să ne facă moștenitori ai împărăției Sale. A primit până și cea mai degradantă moarte, răstignirea… Iar noi fugim de chin pentru că nu înțelegem că el ne curățeste, ne călește,ne face mai buni,mai vrednici… Nu înțelegem că pentru puțin chin aici ne învrednicim de o comoară atât de mare in ceruri. Dacă noi am lupta pentru mântuirea noastră măcar a mia parte din cât se chinuie vrăjmașul să ne piardă,lumea asta ar fi atât de frumoasă!

  2. Este dificil și, oarecum, artificial să vorbești despre chin (suferință) sau, mai bine zis, despre valorificarea tuturor greutăților inclusiv a suferinței, în afara mărturisirii de Credință(bineînțeles, dreptslăvitoare). Poate fi și fals. Dacă un adevăr este prezentat fracționat, poate fi falsificat sau, cel puțin, diluat. În acest sens, spre ex., eu aș folosi mai degrabă cuvântul suferință, în loc de chin, deoarece cuvântul suferință trimite mai ușor și la eventuala posibilitate de înțelegere și asumare, pe când cuvântul chin trimite mai ușor la chinuire, iar chinuirea trimite la respingere. Cel care își asumă suferință, nu este chinuit!! Aș “bolda” această scurtă părere prin aceea că, asumarea suferinței spre Împlinire, este de nedespărțit cu Devenirea întru Ființă! Cu respect și cu interes..

  3. Adevarata antiteza intre chin si suferinta dar cu acelasi gand as adauga ca bucuria, mai ales in situatie de suferinta, nu poate fi traita , cel puțin nu deplin, fara credinta. Omul credincios devine receptiv la bucuria pura, dezinteresata (!), primita in dar de la Dumnezeu, iar Sfintii care au sfarsit chinuiti pentru credinta s-au bucurat (ca multumire) pentru prilejul de a marturisi pe Hristos, chiar si in acele momente, ca un privilegiu adus lor de la Dumnezeu – lucruri de neconceput! Ca sa inchei, suferinta, pentru credinciosi, oricat de mica sau mai importanta, poate fi aducatoare de pace, dreptate, indreptare, bucurie, sfintenie, vesnicie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *