Suntem toți adulți.
Abia am așteptat să devenim adulți. De fapt, nu-mi amintesc exact când s-a întâmplat asta?
Am primit Certificat de Adult? A fost un examen, ne-a validat vreo Comisie?
Nu. Pur și simplu am devenit adulți. Ție când ți s-a întâmplat asta?
Circulă tot felul de vorbe mai mult sau mai puțin savuroase: bărbații se maturizează după 30 de ani, nu se maturizează niciodată etc.
Ce părere ai?
Te-ai maturizat sau nu?
Și iată cum stau lucrurile: copilul din noi înseamnă de fapt experiențele dintr-o perioadă a vieții noastre, care este copilăria. Ele nu dispar, ci pur și simplu se afundă în subconștient și se învelesc în straturi groase-groase, ca un cocon. Copilul se învelește bine. De ce? Ca să stea și mai bine pe tronul lui 🙂 Stă pe moale. Nu i-e frig. Deci e Regele 🙂
Știi că mereu se spune că Puterea este ocultă? Că nu conduc cei care se văd, cei care sunt vizibili, ci cei care nu se văd, cei care sunt invizibili? Cine este Conducătorul, Regele tău? Simplu: copilul din tine.
Atunci când reacționezi instinctual, când țipi, urli, faci lucruri pe care apoi le regreți: te porți ca un copil. Și aștepți să fii iertat. Ca un copil. Dai vina pe altul. Ca un copil. Fugi de lucrurile grele. Ești copil. Mai e nevoie să continui? 🙂
Da, pari un om matur. Te-ai deghizat ca să reușești în viață. Copiii sunt prost văzuți. De aceea e mai bine să te îmbraci în matur. Dar știi ce? Faptul că te îmbraci în matur nu-i place copilului. I se pare că te îndepărtezi de el și atunci te lovește când ți-e lumea mai dragă. Copilul poate fi tiranic. Simți că nu-ți poți stăpâni sentimentele? Că-ți vine să plângi, că vrei ceva neapărat și dacă nu primești, mori? Mai exact, dacă nu primești pe loc, mori? E Copilul.
Neglijat, îți atrage atenția, te tiranizează. Ca să-l bagi în seamă.
Ce trebuie să faci? Acceptă faptul că ești copil. Mai ții minte ce frumos era? Viața prin ochii unui copil. Nu da importanță greutăților, cineva le va rezolva. Fă ce poți, dar nu mai mult decât știi și decât poți. Uită-te la un copil: a stricat ceva, încearcă să repare. Atât cât poate. Iubește. Bucură-te. Joacă-te. Ați văzut ce fericiți sunt părinții care se joacă cu copii? Cum se uită la desene animate cu ei? Iar alte persoane de vârsta lor, fără copii, nu fac asta. Iar copilul din acele persoane suferă. Dă atenție copilului tău. Lasă-l să se manifeste. Fă-l fericit. Scoate-l la joacă. Nu va mai fi tiranic cu tine. Pentru că îi vei acorda atenție. Iar el va fi fericit. Fii în primul rând părintele copilului tău. Iar un prim pas: iartă-te. Așa cum și părinții își iartă copiii când fac prostii.
Iartă-te. O să simți imediat răspunsul copilului 🙂
Dacă dorești să susții acest blog, donează aici:
