Să ieși să te întâlnești cu prietenii, să ieși să dansezi…E sâmbătă seara….Să te uiți la un film bun….Să mănânci ceva bun….
În toate cazurile de mai sus, activități excelente. În care te gândești să faci ceva pentru tine, în primul rând.
Acum, că citești acest articol, îți propun altceva: ce-ar fi să te gândești să faci ceva pentru altcineva? Acesta să fie gândul serii de astăzi sau al zilei de mâine. Ce se va întâmpla? Nu vei muri, nu vei pierde enorm de mult (poate te vei simți secat de energie, bani etc).
Dar dacă Dăruind vei Dobândi chiar funcționează?
Dacă seara asta sau ziua de mâine în care vei face ceva frumos pentru celălalt, se va întoarce frumos la tine? Pentru că ai dat frumos lumii?
Ce ai de pierdut? Oricum în fiecare zi te gândești, în primul rând, să faci ceva pentru tine. Ce ar fi să încerci asta? Să îți fixezi ca obiectiv al zilei să faci ceva pentru celălalt!
Știu că ai mai încercat asta și de multe ori ai rămas cu un gust amar imediat după, te-ai simțit secat de energie, ai simțit că pierzi vremea, că strici orzul pe gâște etc. Acestea au fost reacțiile imediate. Dar dacă Binele nu vine pe loc înapoi? Dacă ai contabilizat numai reacția de moment? Da, poate nu te-ai simțit bine pe moment. Dar dacă Binele vine mai târziu? Te-ai gândit la asta? Sau contează numai ce se întâmpla ACUM?
Și închei: dar dacă momentele când te gândești în primul rând la tine îți aduc pe termen mediu și poate lung insatisfacții? 🙂
P.S. Ce am făcut eu? Am stat azi-noapte două ore, deși nu mai puteam de oboseală, ca să învăț un tânăr musulman, foarte inteligent, să-și facă pagină de Facebook și să-și facă auzite opiniile, foarte interesante, despre literatură
