Nu uita

Nu uita

Un lucru important: uităm foarte des. Ne lăsăm furați (un cuvânt interesant, nu? 🙂 ) și uităm lucruri. Unele importante, altele nu.

Amintiți-vă în cât timp uitați rezoluțiile din Noaptea Anului Nou?  În cât timp uitați prima impresie, prima întâlnire cu o persoană (se spune că este hotărâtoare)? În cât timp uitați ce ați simțit prima oară când ați văzut o persoană?

Se spune că uneori e bine să uiți. Să lași durerile să treacă….. timpul le vindecă pe toate și mai sunt multe vorbe de duh de înșirat aici 🙂

Nu e bine deloc uiți. Ce se întâmplă, de fapt, atunci când uiți? Respectiva amintire coboară în subconștient și rămâne acolo. În continuare activă, deci continuă să-ți influențeze acțiunile. Fără să știi, pentru că se află în subconștient, acea parte a creierului pe care nu o putem controla. Dar partea respectivă a creierului  (subconștientul), ne controlează pe noi.

De ce bine să nu uităm? Dacă nu uităm, păstrăm amintirile în partea conștientă a creierului nostru, deci le putem controla efectele. Vom vedea, respectivele amintiri, le vom simți, poate ne vor face rău, dar cel mai important – vom putea să luăm măsuri. Dacă le uităm, adică dacă le lăsăm în subconștient, ele vor produce efecte asupra noastră fără să ne dăm seama, deci vom fi lipsiți de apărare.

Deci: este mai bine să nui uiți. Așază amintirile pe rafturi, exact cum îți aranjezi documentele în calculator 🙂 și, din când în când, răsfoiește-le. Dacă le răsfoiești, le menții în partea conștientă a creierului. De ce se răsfoiau înainte albumele cu poze? Tu când ți-ai răsfoit ultima oară albumele cu amintiri? Cum poți petrece minunat o seară? Răsfoind amintiri. Dacă nu le răsfoiești, se va asterne praful adică vor aluneca pe treptele conștientului, până vor ajunge în partea subconștientă a creierului. Unde vor rămâne vii și te vor manipula/influența dintr-o zonă a minții tale la care ai acces, dar nu ai control.

Nu lasa amintirile să-ți influențeze în mod necontrolat viața. Răsfoiește-le.

E mai bine să-ți cunoști/vezi adversarul, decât să aștepți să te pocnească din umbră 🙂

 

Horea Mihai Bădău este Formator acreditat ANC; Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București; Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța (titular al cursurilor de Comunicare în Rețelele Sociale la anul III Licență, Master 1 INFOCOM, Master 2 DISTIC, Master 2 EMIC, Master 2 CCOSI); Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Franta, Master 2 Produits et Services Multimedia, Master clasa A+; Cercetător-principal la Laboratorul de cercetare Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon; Autor al primelor manuale de Social Media și de Jurnalism Online (Tehnici de comunicare în Social Media, Ed. Polirom, 2011 și Manual de Jurnalism Online, Ed. Tritonic, 2015); Autor al primei Teorii Social Media prezentată și validată la cel de-al XIV-lea Congres Științific al Societății Franceze în Științele Comunicării și Informației. Teoria a fost publicată, în urma Congresului, într-un volum editat de SFSIC la Editura Harmattan, Paris, 2015; Autor al primei Carte Etice a Rețelelor Sociale publicată în cea mai prestigioasă revistă științifică franceză, în Științele Comunicarii: Revue Française des Sciences de l’Information et de la Communication; Jurnalist la Realitatea TV (editor si editor-coordonator), Radio France Internationale (realizator talk-show), Mediapro (Fondator și Redactor Șef la portalului Mediapro – www.apropo.ro); Fondator și președinte al Asociației Consumatorilor de Media care a militat timp de 10 ani pentru respectarea principiilor deontologice in presa romaneasca

2 comments

  1. Om bun says:

    În principiu ai dreptate dar practic nu prea poți influenta prea mult acest proces. Sunt amintiri ce într-adevăr merita sa lupți pentru ele sa le ții minte dar altele ce pur și simplu nu îți folosea sau chiar îți fac rău dacă le ții minte. Iar în oceanul subconștientului, cu știință de azi cere este ținută în lesa ca nu cumva sa se apropie de credință, de Dumnezeu , navigarea este una cam fără busola, astfel ca nu poți pune mare baza ce “crede” știință ca știe despre subconștient în ceea ce privește amintirile “uitate” ce erau dăunătoare omului, gen șocuri psihice, abuzuri , accidente sau alte lucruri neplacute. Este adevărat ca subconștientul este cam în 80-90% din cazuri responsabil de alegerile “constiente” pe care le facem dar asta nu ne poate duce decât la o concluzie. Sa încercăm sa ne înconjuram de oameni pozitivi și buni de la care avem de învățat ca astfel situațiile în care suntem puși sa fie unele placute iar amintirile acestora chiar atunci când le uitam și trec sau nu în subconstient atunci când influențează conștientul sa o facă în mod folositor pentru noi. Dacă nu avem acetata posibilitate (a anturajului folositor) măcar sa privim lucrurile cu împăcare și liniște sufleteasca înțelegându-se ca ceea ce sunt defapt, întâmplări rânduite de Dumnezeu pentru întărirea și folosul nostru.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *