Sunt aduși oameni, în strigătele mulțimii pline de ură și le sunt tăiate capetele. Exact ca-n piețele Evului Mediu. Mai întâi i-a fost tăiatul capul nefericitei vânzătoare de la Kaufland, Odorheiul Secuiesc. Ne-a stropit pe toți cu sânge. N-am mai putut de încântare. Apoi ne-am șters și am văzut că, de fapt, era ketschup. Acum a fost executată învățătoarea de la Arad. Suntem oarecum încântați, deși parcă iar am simțit gust de ketschup. Ce/Cine urmează? Mulțimea e ușor de manipulat, pentru că Facebook acționează pe baza emoțiilor și obliterează raționalul. Este foarte simplu să pornești un val de emoție negativă. Ură, emoție, ură, emoție. Până când vinovatul este adus în piața publică și executat spre deliciul cocoșaților de la Notre Dame.
Acum mă întreb: ce legătură este între aspect și competențe profesionale? Nu am văzut nicio discuție despre competențele învățătoarei. Eu sunt unul dintre cei mai înverșunați adversari ai păpușilor Barbie, am scris chiar ieri un articol critic pe această temă, dar nu înțeleg relația dintre aspectul fizic și competență. Iar dacă am executat-o pe nefericita de la Arad, ar trebui să tundem rockerii, să scoatem tatuajele vizibile, să ne vopsim toți pielea în alb, să ne căsătorim numai cu femei, să facem numai copii blonzi și să ne detonăm atunci când se va construi o moschee la București. Intoleranța, în toate formele ei, este repugnantă.
Ați fost vreodată la Arad? Eu opream tot timpul la Arad când plecam cu mașina din țară. Este orașul șmecherilor, exacta așa cum am scris în acest articol. Jumătate din populație trăiește din micul trafic cu Ungaria, Germania etc. Sâmbătă seara, șmecherii ies pe strada principală și-și arată, în bubuit de boxe, mașinile de lux cumpărate la mâna a 14-ea din Germania și femeile. Care sunt exact accesorii. Între femei și mașini nu e nicio diferență la Arad. Ambele sunt tunate la maximum ca să arate valoarea șmecherului atârnat de volan sau de braț. Nu e vina învățătoarei că arată așa. A fost formată de anturaj și de mediu (așa cum am scris aici). Acolo, în Arad, asta înseamnă să fii cea mai tare. Plasticul și acidul hialuronic te ridică. Pe scara socială. Și nu se întâmplă numai în Arad. În multe orașe de dimensiuni medii e la modă să fii mutant. În regulă, nu ne place cum arată învățătoarea. Nu înțelegem nimic despre mediul și influențele la care a fost supusă. Dar de ce o dăm afară? Pentru că nu ne place cum arată? Asta e chiar trist. Și vă spun cu sinceritate: citesc din ce în ce mai greu news feed-ul Facebook. Este plin de agresivitate, de ură, de emoții negative superficiale și, periodic, mai vine un val care mână persoanele în piața publică la o nouă execuție. Iar lumea se umple rapid de ură, până primește pe față sângele victimei. Atunci e perfect. Chiar dacă uneori e ketschup. Ce contează? Pe Facebook se trăiește realitate proiectivă, deci dramă.
În Teoria mea, aceea că vom abandona alfabetul scris și vom comunica prin imagini am scris că regresăm pentru că facem apel la emoții, nu la rațional și vom ajunge din nou în perioada în care desenam pe pereții peșterilor ca să ne exprimăm. Acum am ajuns în Evul Mediu. Nu suntem departe de peșteri.
