Despre șmecherii români și Africa

Șmecherii se găsesc peste tot. Dar mai cu seamă în societățile subdezvoltate. Acolo poți să fii șmecher mult mai ușor, pentru că legislația fie este inexistentă, fie nu se aplică. În România, de exemplu, sunt foarte mulți șmecheri. Dar nu numai în România.

Dar mai întâi să vă spun o povestioară. Am cunoscut, la Paris, un șmecher african. Avea ochelari de aur, ceas aurit, butoni la manșetă auriți. Șmecherul are foarte multe complexe. El crede că vine dintr-o țară sau că trăiește într-o țară înapoiată, ceea ce este fals și  încearcă să adauge valoare banalei sale ființe. Africanii adaugă aur. Aur, aur! Uite, sclipește!  Vi se pare urăt să ai ochelari de aur? Da, suntem puțin înaintea Africii. Puțin, nu mult, pentru că în magazine, primul care se epuizează este Iphone Gold. Iar în România, șmecherul vrea să aibă mașină lungă și mare, adică să arate pe stradă dimensiuni africane. X5, X6, dacă ar exista X21, toată lumea l-ar vrea/avea. Iar femeile (nu toate) se transformă în păpuși Barbie. Ca să determine bărbații să devină vânători, să le alerge prin junglă, să le aducă sub un acoperiș și să le dea ceva bun de mâncare, un saumon fume, un pui tailandez servit la Monaco sau un burger american servit în America. Oricum, nu sarmale. Sarmalele sunt de la mama. Pentru asta m-am machiat atât, ca să mănânc sarmale?

Cu toții devenim șmecheri atunci când ne umplem nebunește coșurile la hypermarket, de Paște, Crăciun și Revelion, ca să ne îmbuibăm ca niște africani, pentru care mâncarea este cel mai de preț lucru pe pământ. De Crăciun și de Paște am putea să ne atârnăm în jurul gâtului lanțuri de cârnați sau să purtăm un craniu de miel pe piept. Atât de mult venerăm mâncarea. Și am semăna perfect cu africanii.

În Franța este o vorbă populară: păstrează totul simplu. Mănâncă simplu, dar sănătos, îmbracă-te simplu și decent. Ia-ți o mașină simplă, că e doar un mijloc de locomoție dintr-un loc într-altul. În Franța majoritatea proprietarilor de X5, X6,  X21 sunt africani (fie că prin asta înțelegi algerian, marocan sau congolez). Sau spanioli. Spaniolii au avut dictatura lui Franco până în 1975. Noi până în 1989. Abia s-au dezmeticit (dar noi?). Și ei au complexul unei țări înapoiate. Visează să lucreze în Germania și unii char o fac.  Francezii au mașini ieftine și vechiuțe. Câștigă 20.000 de euro pe lună și merg cu mașină de 6.000. Mi-e și rușine că am Skoda Octavia. Nu ai nevoie de mulți bani ca să fii fericit. Poți să faci o mulțime de lucruri cu un salariu decent. Majoritatea francezilor rămân cu bani în mână, raportat la puterea lor de cumpărare, tot cam ca noi. Dar duc o altă viață. De ce? Pentru că au pornit de la aceste cuvinte, în care se află fericirea: păstrează totul simplu.

Ei ies seara pe malul mării sau a Senei, cu o pizza și o sticlă de vin de la magazin. Păstrează totul simplu. Trebuie să mergi la un restaurant de lux, ca să ai o viață fabuloasă? Nu, mergi la un restaurant de lux, ca să-ți demonstrezi că ai o viață fabuloasă, ca să te convingi, ca să-ți arăți ție și altora că e așa.

Și închei, cu o cheie: grație și eleganță

Degeaba arunci pe tine tone de machiaj și ținute scumpe pe Instagram. Nimic din toate astea nu aduc grație și eleganță. Grația și eleganța nu au legătură nici cu prețul rochiei, nici al mașinii din care cobori. O femeie este grațioasă și elegantă și într-o față de masă, dacă știe să o poarte. Dacă știe să pășească. Să se aplece. Să servească un vin la un restaurant. Să aleagă un meniu. Nu în Loft. Într-un restaurant simplu, familial, cu mâncare gustoasă și de calitate, să știe ce să comande. Feminin. Să știe să zâmbească și să aibă privirea care trebuie atunci când trebuie. Iar totul să fie natural. Nimic din cele de mai sus nu are legătură cu banul. Nici cu mașina sau cu dimensiunea. Sunt calități înăscute sau se învață. Dar, foarte important, nu se cumpără cu bani, iar lipsa lor nu poate fi compensată cu bani 🙂 La noi se varsă tone de bani ca să se acopere lipsa de grație și de eleganță. Deci în loc să te gândești cum să faci bani, nu mai bine te-ai gândi cum să devii o femeie atât de grațioasă, feminină și elegantă în atitudine, încât să-i tai respirația? Nu lui. Aerului. Să se oprească o secundă și să nu mai respire. Iar el să se gândească că decât să te vâneze prin junglă, mai bine te-ar curta (am înțeles că acest termen a dispărut și a fost înlocuit cu “a se da la tine”) și decât să te ducă la saumon fume sau la burger, mai bine te-ar impresiona prin grația și eleganța lui interioară (seara, pe malul mării, la două felii de pizza și o sticlă de vin). Care valorează mult mai mult. Drumul unui burger prin organism este scurt și se termină prost. Eleganța, cultura și grația țin o viață. Și se văd în strângerea de mână de la bătrânețe. Când el o ține pe ea de mână pe stradă, la 80 de ani, cei doi sunt foarte eleganți. Chiar dacă au veșminte vechi scoase de la naftalină. Pentru că se țin din mână din suflet. Care nu are legătură cu ochelarii auriți, dimensiunile mașinii și machiajul. Ci cu ceva mult mai greu de obținut. Cu eleganța. Care, încet, încet, trece din acțiunile zilnice, în suflet. Se impregnează în tine. Și devine Eleganța sufletului. Eleganța minții. Eleganța inimii. Ceva ce banii nu pot cumpăra.

Dar să fim șmecheri în continuare, unde ieșim azi? Bagă benzină de 1.500 de lei, că avem de mers 15 km. Și vom lua o cină de 500 de euro. Asta o să ne facă fericiți. Să vezi ce fericiți o să fim după! 🙂

 

3 Replies to “Despre șmecherii români și Africa”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *