Citește o carte. Această replica îi aparține inegalabilului meu dentist și prieten drag, Bogdan Grozescu.

Te simți prost? Nu ești tu de vină. Cei din jurul tău nu citesc. Uite un lucru simplu: dacă te simți prost în fiecare zi, citește o carte. Adică schimbă anturajul. Înseamnă că nu ai nimic de citit de la cei din jurul tău. E greu să faci asta – este aproximativ ca și cum ai schimba casa care te înrădăcinează, despre care am scris aici. Tindem să-i acceptăm pe cei din jur, pe prieteni, așa cum sunt, cu bune și cu rele. Numai că știi ce? Noi suntem formați de cei din jur. De aceea se spune în înțelepciunea populară: spune-mi cu cine umbli, ca să-ți spun cine ești. Cei din jur te formează, chiar dacă nu-ți dai seama de asta. Așa suntem noi construiți, să ne formăm în funcție de ceilalți. Uite o poveste care arată bine asta: în cartea Vineri și Limburile Pacificului, Michel Tournier povestește, din perspectiva antropologică, experiența lui Robinson Crusoe pe o insulă pustie. Printre altele, după 24 de ani de singurătate, se vede într-un ochi de apă: hirsut, cu cearcăne etc. Și nu știe dacă este frumos sau urât. Pentru că timp de 24 de ani nu-i mai spusese nimeni ce înseamnă să fii frumos sau urăt și ….uitase. Ce înseamnă să fii frumos și urât? Ceilalți ne spun asta, mass-media, filme, familie prieteni etc. Ceilalți ne formează. Suntem ceea ce ne spun ceilalți. Dacă am trăi singuri, dar absolut singuri, timp de 24 de ani, am uita influențele celor din jur și ne-am forma propriile păreri.

Nu tu trebuie să te schimbi. Trebuie să-i schimbi pe ceilalți. Cu totul, pentru că nimeni nu se schimbă.

Ce se va întâmpla dacă nu vei schimba anturajul? Te vei schimba tu în funcție de el, nu invers. Vei involua. Încet-încet, vei găsi amuzante glume care te enervau înainte, pe care nu le acceptai, vulgare, vei începe să le treci cu vederea, încet-încet, te vei schimba. Nu vei observa asta, dar ceilalți, da. Pentru că în loc să citești cărți bune, care să te formeze fain, citești cărți proaste – prietenii tăi – și asta în loc să te formeze, te deformează.

Cel mai important lucru pe care putem să-l facem în viață, ca să evoluăm, este să ne alegem anturajul, să ne alegem sursele de informare, să-i alegem pe cei care ne vorbesc, pe cei pe care îi ascultăm. De aceea, de exemplu, vrei să alegi o facultate bună – îți alegi sursele de informarei, alegi să te formeze bine.

Ține minte asta: cei din jurul tău, cei care vorbesc și cei pe care îi asculți, te formează. Fiecare cuvânt pe care-l spun se depozitează în subconștientul tău și îți determină acțiunile. La Început a fost Cuvântul. Așa s-a creat Lumea. Așa te creezi tu 🙂

Nu s-a întâmplat niciodată să pornești o ceartă de la un cuvânt spus de cineva? Acesta este efectul vizibil 🙂 Vârful aisbergului. Vârful vulcanului care erupe. Dar dedesubt este ditamai vulcănoiul care clocotește. ȘI într-o zi erupi fără să știi de ce, pentru că ai uitat demult sursa și cuvintele….

Nu avem liber-arbitru. Ego-ul nostru ne face să credem că luăm decizii. De fapt, suntem mereu determinați și formați de alții. Așa am învățat de când am văzut lumina zilei și așa vom face până la moarte. Alege-i pe ce pe care-i asculți (cei pe care-i asculți vorbind!), alege cuvintele pe care le vei înghiți, așa cum îți alegi mâncarea. Au exact același efect, dar pe alt plan. Nu face compromisuri.

Și, cel mai important, nu te lăsa dus de inerție! Schimbă, schimbă, schimbă! Dacă mănânci burger din inerție și treci cu vederea efectele lui, nu vei prinde Web 14.0  🙂 O să ne burgărim prin mormânt 🙂

În final: iubesc poezia Albastrosul, a lui Charles Baudelaire. M-a ghidat de când eram în liceu. Albatrosul este neîndemânatic pe puntea corăbiei, pentru că are aripi mari pentru a zbura în înalturi și picioare scurte și groase, care-l fac să se împiedice mereu pe puntea de lemn. Marinarii râd de el, așa cum se strecoară, greoi printre picioarele lor. Cu aripile sale mari. Pentru că locul său nu este pe puntea corabiei, printre picioarele marinarilor. Locul său este în ceruri, unde-și poate întinde majestuos aripile, alături de alți albatroși, alături de alte păsări. Găsește-I pe cei asemeni ție. Ei te vor purta în înalturi.

Și uite-te la zborul albatrosului – e unic: aproape fără să dea din aripi, stâpânește văzduhul, stăpânește lumea. Pentru că a decis să părăsească puntea navei, unde șchiopăta printre marinari și a mers să-și găsească semenii. Care, în cazul tău, al meu, al tuturor sunt sus, mai sus.