Erori relaționale

Există multe. Dar voi inventaria doar una. Evidențiată de relația privilegiată a oamenilor cu animelele lor de companie, care a folclorizat chiar unele texte, de tipul: “câinele te acceptă și te iubește așa cum ești” etc. Coroborată cu multele desene care circulă pe Facebook, cu pisici care intră în toaletă și sar în poala stăpânelor, pregătește următoarea povestioară adevărată:

Am avut un prieten foarte bun. Avea o iubită extraordinară. Amândoi erau extraordinari. În casa lor nu existau uși la toalete. Cum??? Da, da, nu existau uși la toalete. Ei spuneau: dacă iubești cu adevărat pe cineva, nu ai nevoie de ușă la toaletă. Interesant, nu?

Ați observat că în filmele americane nu apare o parte a vieții? Cea de la toaletă? E ocultată, nu apare, Apare mai mult în filmele europene. Pentru că cinematografia americană îți oferă partea edulcorată a vieții.

Una dintre erorile relaționale este să-ți dorești o iubire edulcorată. Cu unic scop plăcerea. Ce iubești? Fizicul. Modul în care te face să râzi, călătoriile împreună. Cerul albastru. Marea înspumată. Calul înnaripat. Inorogul s.am.d.

Dar noi mâncăm porc. Fumăm țigări. Bem alcool. Suntem niște ființe mizerabile. Într-o parte a vieții noastre mizerabilă.

Inorogul….nu, nu, nu inorogul. Părinții ne-au schimbat scutece. Au zis: facem copii. Ce fel de copii? Super-copii, care se joacă mereu, zâmbesc mereu, te fac fericit, dorm noaptea….Unii da, unii nu. Unii și-au ținut părinții treji noaptea, au făcut tot felul de boacăne și diaree. Ce au făcut părinții? I-au schimbat cu alți copii? Mai performanți? Nu. S-au chinuit cu ei.

În religie se spune că trebuie să-i iubești pe toți oamenii, așa cum o mamă își iubește copilul.

Antropologic vorbind, o relație înseamnă, de fapt, restituirea sub forma unui întreg a celor trei componente: părinți, copii, frate/soră. Constantin Noica scria în Jurnal de Idei că viața este suportabilă sub forma unui delir, citez aproximativ: al creației, al casei sau/și al procreației.

Creația, procreația și casa. Dacă ești într-una dintre cele trei zone, vei supraviețui. Creezi, deci viața ta va fi o zbatere continuă ca să contruiești ceva, vor trece peste tine ploi, furtuni, va ieși soarele, dar tu îți vei construi opera. Iar viața va fi suportabilă. Îți vei face o familie. Asa înseamnă casa. Iar familia se construiește. Și acest demers va face viața suportabilă. Apoi procreația – vei da naștere.

Casa înseamnă loc cu toaletă. Procreația, mai este nevoie să vorbim?

Una dintre principalele erori relaționale este că oamenii care se iubesc au uși la toalete. Luați asta în sensul pe care îl doriți și vă ajută: fizic, metafizic, figurat, plastic. Cum vreți și cum vă ajută.

Dar gândiți asupra.

Milioane și milioane de oameni sfârșesc în singurătate alături de animalul de companie pentru că, popular vorbind, el te acceptă așa cum ești. Sare în poala ta. Nu ai ușă la toaletă.

Viața într-o relație nu este un film american. Este un film românesc, chiar și în America. De multe ori toaleta este în fundul curții. Dar el/ea trebuie să fie reconstituirea părinților, a copiilor, a fraților/surorilor. Cel de lângă tine este părintele tău/copil tău /fratele/sora ta. Numai așa va fi părintele copiilor tăi, fratele/sora ta la nevoie. Altfel, va exploda ca o bășică atunci când ți-e lumea mai dragă. Pentru că nu a fost părinte/copl/frate/soră, ci a trăit un film american. Iar filmele americane sunt plăcute și scurte.

🙂

 

 

 

 

 

 

2 Replies to “Erori relaționale”

  1. Intr-adevar iubirea, la fel ca prietenia, la nevoie se cunoaste. 🙂 Si apoi…se stie ca lucrurile cele mai frumose/gratificante in viata(fii etc)…se obtin numai cu mari sacrificii si tocmai de aceea dau cele mai insemnate satisfactii.
    O seara frumoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *