Întâmplări cu tâlc din Franța

  • Si la ei e ca la noi: se chinuiau de 1 an să asfalteze o porțiune mare din sudul Promenade des Anglais. Nu au reușit să facă nimic un an de zile. Apoi au asfaltat tot ÎNTR-O NOAPTE, pentru că a doua zi venea Macron în vizită, de 14 iulie.

  • Două fete tinere prinse de poliție în fața gării. Lumea se uită la ele și comentează în gura mare: “c’est des roumaines”. Mă uit cu atenție: nu par la prima vedere rrome. Dar știu un lucru: din cauza lor și a altora la fel avem de suferit noi, românii. Pentru că suntem priviți toți la fel. În primii ani surmontam mereu un val de neîncredere în amfiteatru când spuneam că sunt de la București. Îl depășeam de fiecare dată și le arătam cât sunt de bun, dar de ce trebuia să surmontez acest val? Pentru că ai noștri conaționali fură, iar autoritățile noastre privesc în altă parte.
  • Am văzut prima oară cum fac baie musulmanele. Îmbrăcate, exact cum umblă și pe stradă. Intră în apă numai seara și înoată așa, cu tone de haine pe ele, plus eșarfa pe cap.
  • Sunt un om credincios. Deci mi-am făcut cruce pe stradă în fața Catedralei. Doi arabi m-au văzut și au strigat ceva foarte agresiv care conținea cuvântul Allah. Agresiv și într-un fel disprețuitor. Am avut un sentiment foarte neplăcut și e prima oară când îl am, prima oară când mi se întâmplă așa ceva în Franța. Lucrurile nu stau deloc bine acolo, dacă nu mai poți să-ți faci cruce în fața bisericii, că te apostrofează musulmanii. Apropo, sunt curios cât la sută din populația Franței este musulmană. Cred că aproape 50%, din câte am văzut eu prin peregrinările franceze. Sunt chiar foarte-foarte mulți și au populat atât Nordul, cât și Sudul. Chiar sunt foarte curios să văd rezultatele unui recensământ în domeniu.
  • Majoritatea francezilor au masini mici. Nu poluează, nu consumă mult. La noi esti bărbat dacă ai o mașină mare. Pe care o storci de putere 200 de km pe A2 pana la mare si atat. In rest băltești pe sosele nationale cu 90 la ora. In Franta, cu mii de km de autostrada sunt preferate masinile mici.
  • Ca să facem un fel de comparație: 1 euro în Franța înseamnă, raportat la salariile lor, 1 leu în România. Și să mergem mai departe, ca să ne facem o idee despre nivelul de trai: asta ar însemna 1,29 lei litrul de motorina, 0,17 lei doi litri de apă plată, 1, 50 lei biletul pe mijloacele de transport in comun din oras si din tot judetul (autobuzul costa 1,50 euro pana la Monaco, Cannes etc), 30 de lei o masă copioasă la restaurant, cu trei feluri de mâncare și cu vin….40 de lei consultația privată la medic….Ca să ne facem o idee despre nivelul de trai din Franța. Și să ne gândim cum am putea trăi în România.
  • La francezi contează mai puțin cum arată mașina și mai mult cum arată casa. E logic, pentru că îți petreci mai mult timp în casă decât în mașină. Iar casele sunt închiriate, nimeni nu-și cumpără case, apartamente. De ce? E simplu. O casă cumpărată te ține pe loc. Nu-ți mai schimbi serviciul ca să nu te îndepărtezi de casă, nu mai divorțezi și înduri abuzuri, pentru că aveți casă, nu mai pleci din orașul unde ai casă etc. Iar viața trece într-un ritm rutinier trist.
  • Femeile nu pun atât de mult accent pe aspect ca la noi, deși reclamele te-ar putea face să crezi contrariul. De ce? Pentru că sunt sigure pe ele. Pentru că nu le e frică să piardă un bărbat (el are de pierdut), pentru că au grijă de sănătatea lor, iar la 60 de ani ar putea avea un prieten de 30 (cazul Macron e relevant etc).
  • Vă miră faptul că franțuzoaicele arată bine la vârste înaintate? E simplu, la ei nu există sacrificiul mioritic, pentru copii, ca la noi. Când copiii au 18 ani sunt trimiși să muncească și muncesc. Toți studenții francezi muncesc. E adevărat că există job etudiants, de 3-4 ore pe zi, dar asta înseamnă chelneriță, încărcător-descărcător la Carrefour, femeie de serviciu. Câți dintre studenții români ar face astfel de munci, pentru 700 de euro (adică pentru 7 milioane la noi) cum fac studenții francezi? Nu ar face așa ceva, ei trăiesc din banii de la mama și de la tata, care se sacrifică, își sacrifică timpul, viața, sănătatea, pentru ca el/ea să nu muncească în timpul facultății. Și mor destul de repede (la 70 de ani înseamna repede, în Franța mor la 90-100), pentru că au fost prea obosiți când au venit de la serviciu ca să meargă la sală, să facă jogging, pentru că și-au sacrificat concediile pe Coasta de Azur și nu au mâncat sănătos, pentru că mâncarea sănătoasă e scumpă, ca să aibă copilul bani la toamnă când începe facultatea….De aceea am tot respectul pentru studenții români care lucrează în timpul facultății. Așa cum pot. Și în Franța se pun absențe. Dar studenții merg la cursuri de la 8 sau 9, până la 17, apoi merg la jobul de 3-4 ore, până la 21-22. Iar în weekend sunt tot timpul “en train de reviser”, adică lucrează la referatele pentru săptămâna care urmează. Muncesc pe rupte și învață valoarea banului. Eu, venit din România, am fost șocat să văd atunci când am notat conturile de Linkedin, că o studentă care ar fi fost fotomodel în România era femeie de serviciu la un hotel de 4 stele. Ce studentă fotomodel din România ar accepta să fie femeie de serviciu? Iar studenta din Franța era invidiată de colegele ei, un job la un hotel de 4 stele se găsește greu….Morala: dragi părinți de 40-50-60 de ani trăiți-vă viața.  E a voastră și nu există alta. Mentalitatea mioritică a sacrificiului este caracteristică societăților înapoiate. Nu vă mai sacrificați. Copilul dvs e adult și trebuie să învețe să se descurce. Nu vă va fie teamă, vă va îngriji la bătrânețe oricum.

 

 

 

 

 

 

One Reply to “Întâmplări cu tâlc din Franța”

  1. Ei da…copii francezilor nu isi ingrijesc parintii la batranete..decat in cazuri rarisime….si in vizita…de vreo 2-3 ori pe an…nici nu considera ca au vreo obligatie…
    Doar ca acolo din pensie iti permiti un azil decent..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *