În fiecare an le-am spus studenților din Romania si din Franta la cursuri, mai în glumă, mai în serios, că peste 2.000 de ani Mark Zuckerberg va fi canonizat. Iar noi vom fi apostolii săi, contemporanii miracolelor sale: primul like etc.
Și, le-am mai spus studenților, de această dată serios, că prin principiul user generated content, oamenii îl vor înlocui pe Dumnezeu în rețelele sociale. Iar grupurile de Facebook vor deveni biserici. Ceea ce spuneam la cursuri încă din 2013 și am scris în Manualul de Jurnalism Online în 2015 se întâmplă azi. Citiți aici (clic pe link). Mark Zuckerberg afirmă ca grupurile de Facebook ar putea inlocui bisericile.
Iar mai jos, fragmentul din Manualul de Jurnalism Online publicat de mine, în 2015, pe acest subiect. Încă o teorie de-a mea care s-a îndeplinit:
“Rețele sociale, fiind un spațiu proiectiv, permit proliferarea temelor, ideilor, informațiilor neverificate, asemănătoare credințelor și ideilor religioase. Un fapt extrem de relevant este că s-a mutat pe Facebook o mare parte dintre credincioși și credința a început să fie practicată în rețeaua socială, fără nicio legătură cu Dumnezeu. Au apărut pagini de Facebook gestionate de sfinți, grupuri de Facebook cu teme religioase, unde se fac rugăciuni, se vehiculează icoane, care au forma unor fotografii pe care s-a scris text, de obicei o rugăciune….Fără legătură cu Dumnezeu, deoarece fotografiile, icoanele respective, nu sunt sfințite, nici grupurile, nici paginile de Facebook. Există o pagină de Facebook, de exemplu, gestionată de Sfântul Nectarie, unde oamenii se roagă, prin comentarii la postările “Sfântului”. Cui? Răspunsul relevă un fapt extrem de interesant: oamenii au început să practice credința fără Dumnezeu, pe baza unui principiu important în Social Media: user generated content (conținut generat de utilizatori)
Rețelele sociale sunt, așa cum le arată numele, sociale, adică le permit oamenilor să construiască comunități și, de ce nu, să construiască și comunități religioase. Numai că ruga nu este un ritual care se desfășoară numai între oameni. Ruga se ridică la Cer și este auzită de Dumnezeu. Dar postările de pe Facebook? Se ridică și ele la Cer și le citește Dumnezeu? Dacă scrii, într-un comentariu, Amin, la fel, îl aude sau îl citește Dumnezeu? E text scris, deci ca să-l audă ar trebui intonat de cei care-l postează…
Sau ar trebui să fie intermediat de Biserică care este casa Domnului (de aceea merg oamenii la Biserică, pentru că acolo le aude Dumnezeu rugaciunile), de preot… Ironie – se ridică Catedrala Mântuirii Neamului, în valoare de 1 miliard de euro, iar oamenii nu mai au nevoie de biserică. Se roagă pe Facebook…
Dacă Dumnezeu nu le aude, rugăciunile de pe Facebook arată mai multe fenomene simptomatice:
- în Social Media, oamenii încep să se roage între ei, pe principiul reciprocității. Fenomen interesant: începi să te rogi prietenilor (unii dintre ei îmbracă haina unui sfânt, adică poartă măști și joacă teatru). Nu lui Dumnezeu. Rugăciunea spusă de fiecare, într-un mod colectiv pe Facebook înlocuiește relația directă cu Dumnezeu, care nu este reprezentat nici măcar iconic, cum se întâmplă în biserici sau chiar acasă. Pozele cu rugăciuni nu-i înfățișează pe Dumnezeu, pe Isus sau alți Sfinți. Sunt poze cu flori, cu peisaje…
- Așadar, în realitatea virtuală, Dumnezeu e înlocuit de grupul de oameni. Chiar dacă rugăciunea îi este destinată, contează mai puțin dacă el o aude sau nu. Contează mai mult reacția celorlalți, care spun Amin, Amin, Amin. Credința rămâne la nivelul grupului și atât, fără Dumnezeu. Poate exista credință fără Dumnezeu? Grupul de oameni îl va înlocui? El este o entitate imaterială, este la fel de tangibil și în realitatea reală și pe Facebook – adică nu e tangibil deloc. De aceea oamenii merg la biserica, pentru a fi mai aproape de el. Facebook te apropie de Dumnezeu sau te îndepărtează? […] Sfinții care au murit demult, deschid pagini de Facebook și încep să vorbească cu credincioșii. Sfântul Nectarie, de exemplu. Arsenie Boca are pagină și credincioșii se roagă la el. Asta înseamnă că oamenii înlocuiesc sfinții. Tot așa cum jurnaliștii au început să le facă concurență Apostolilor, în construirea realității, oamenii care, până mai ieri, erau simpli cititori, au început să le facă concurență jurnaliștilor, în construirea realității și chiar și sfinților…
- Asta arată că realitatea virtuală începe să fie consumată, din ce în ce mai mult, ca realitate reală, că oamenii încep să nu mai perceapă granițele dintre realitatea reală și realitatea virtuală, iar realitatea reală și realitatea construită, devin una singură. Chiar nu mai contează să fii obiectiv, să redai realitatea așa cum este ea, este important să construiești o realitatea proiectivă, frumoasă, în care să trăiască oamenii. Chiar dacă nu mai are legătură cu realitatea reală. Teatru, joc de roluri, ficțiune. Oamenii se roagă pe pagina Sfântului Nectarie deși toată lumea știe (sper asta), ca nu e niciun sfânt. Asta înseamnă că jurnaliștii vor reveni la rolul lor inițial, de creatori de ficțiune – cum erau scriitorii, la începuturile profesiei.
Toată lumea spune amin, amin, la o fotografie cu un text religios postată de Sfântul Nectarie, de exemplu, iar credința se naște și se practică fără Dumnezeu. Cam asta se întâmplă și cu jurnalistul: el este înlocuit de oamenii care au început să producă și să posteze conținut, fără jurnalist. Oamenii creează lumea în care trăiesc, prin cuvinte, fără ajutorul jurnalistului, demiurgul. Lumea se creează fără jurnalisti, tot așa cum credința ia naștere și este practicată fără Dumnezeu? Este un semn că jurnaliștii vor dispărea? Cu siguranță jurnalistul va dispărea ca profesie, dacă nu va lua ca și coautor publicul, în producerea lumii în care trăim prin cuvinte. Și nu-i va da roluri de jurnalist, așa cum publicul și-a luat singur roluri de sfinți…Jurnalistul trebuie să stimuleze oamenii să construiască lumea alături de el, pe principiul user generated content. Dumnezeu, Demiurgul, trebuie să coboare de pe tron și să invite oamenii alături de el, atunci când construiește lumea în care aceștia vor trăi. Altfel, oamenii vor fura hainele jurnalistului (ale sfântului) și vor construi lumea în care trăim fără el…”
Fragment din Manual de Jurnalism Online, Editura Tritonic, 2015, autor Horea Mihai Bădău
Toate drepturile rezervate
@copyright iulie 2017
