Despre parazitismul social și abuz

S-a întâmplat să se lipească o ființă de voi, să se poarte frumos, pentru că are nevoie de ceva și să dispară după ce a primit ce are nevoie?

Este parazitul social.

Există oameni care nu se pot descurca fără proptele, fără sprijin în viață. Atunci când ajung într-un mediu nou, când trebuie să treacă peste un moment greu, caută, în primul rând o proptea.

Te detectează precum căpușele – dacă ești deschis, zâmbitor, vulnerabil. Imediat îți sare căpușa în cârcă.

Paraziții sociali sunt produsul societăților care oferă un grad scăzut de securitate, unde statul nu-și protejează/ajută cetățenii, deci singurul sprijin este seamănul tău. De exemplu, paraziții sociali sunt caracteristici societăților africane, unde nu poți conta pe stat, de multe ori statul poate fi chiar dușmanul tău și atunci oamenii se agață între ei, ca un ciorchine pe puntea unul vas pe cale să se scufunde – se agață unii de alții, se sprijină între ei, într-o disperare a conștiinței că nu există niciun fel de plasă.

Acest parazitism social încurajează abuzurile, oamenii sunt dispuși să facă tot felul de compromisuri morale, sexuale,față de șef, de exemplu, pentru că este singura autoritate – statul nu există, nu te apără nimeni – femeile tind să se căsătorească cu bărbați mai în vârstă, cu “o situație” , ca să se apere, să aibă sigurantă, un viitor stabil.

În Franța nu există paraziți sociali. Statul te protejează mereu, ai drepturi care sunt respectate, există taxă de solidaritate care oferă chiar și unei persoane care nu a muncit niciodată un venit minim de 800 de euro pe lună, oamenii au siguranța zilei de mâine, confort psihic și social. Oferit de stat. În Franța femeile în vârstă îți aleg parteneri tineri. Nu au nevoie să fie întreținute, nu le e frică de viitor (vezi cazul Macron). Secretara nu face cafea, pentru că nu este treaba ei. Nu trebuie să încovoaie spinarea sau genunchii pentru a dobândi simpatia șefului. O apără sindicatul și Codul Muncii.

În România, parazitul social a găsit un loc bun de proliferare, exact ca gândacul de bucătărie, pe fondul insecurității sociale. Statul e inexistent, nu te apără, deci trebuie să găsești o ființă de care să te agăți, ca să te ajute. Multinaționalele încurajează acest tip de comportament – plătesc oamenii cu cel mai mic salariulu de pe continent și îl țin legat și sclav pe acest fond societal – în care oamenii sunt speriați și sunt dispuși să facă concesii ca să-ți păstreze locul de muncă. Adică vor sta la birou și câte 10 ore pe zi, dacă e nevoie, vor sta pe un salariu mic, iar multinaționala va prospera pe spinarea sclavilor (recent, noul CEO al Vodafone a fost adus din Congo – ca să nu piardă legătura cu pulsul societății)

În ultimele zile, stăpânii de sclavii au fost cutremurați de o o veste: taxa pe solidaritate. Moștenirea pecereului, au strigat din toți rărunchii influențatorii de Dreapta. Taxa de solidaritate există și în Franța, iar acolo nu a fost PCR. Taxa de solidaritate, au strigat speriate multinaționalele!!! Ce se întâmplă, se ridică sclavii? Crește salariul minim pe economie, apare o Lege a Salarizării care va scoate oamenii din incertitudinea traiului de azi pe mâine? Eu, ca profesor universitar, trăiesc această incertitudine de când sunt în învățâmânt. Nu pot trăi din cei 2.600 de lei pe lună, deci sunt obligat mereu să găsesc un al doilea job și să trăiesc stresul că se va termina și va trebui să găsesc altul. Va crește salariul meu? Voi începe să câștig decent și să nu mai trăiesc incertitudinea zilei de mâine? Nuuuu, strigă multinaționalele!! Noi nu vrem să crească salariul minim și să nu mai producem, cum face Luis Vuitton, genți plătite cu 1.000 de lei pe lună, adică mai puțin decât în China.

Investitorii străini vor pleca, ne amenință negustorii de sclavi. Plecați liniștiți. Bunăstarea noastră nu depinde de numărul angajatilor la Carrefour. Poate, daca pleaca Carrefour, avem si noi loc, românii, să deschidem hypermarketuri. Să facem mașini. Nu suntem un popor de mâna a doua, care să ne căștigăm numai salariul minim pe economie, ca sclavi. Suntem un popor de prima mana.

Iar faptul ca eu predau la Universitati de prestigiu din Franta, ca sunt autorul primei Teorii Social Media la nivel european, este un foarte bun exemplu. Mai sunt si alte exemple, foarte multe. Nu ne tratati ca sclavi.

Nu suntem proști. Cu cât atacați statul care începe să ne apere, cu atât de vom ne vom dezvolta mai mult. Noi, românii, care vorbim în română, deși știm și engleză și franceză.

 

 

9 Replies to “Despre parazitismul social și abuz”

  1. Bravo d-le Badau! Daca toti romanii ar intelege ca nu suntem cu nimic mai prejos decat cei din Occident, nu ar mai fi atata obedienta si atata umilire in fata “capitalului strain” si a “bossilor din multinationale”, care de multe ori sunt romanasi de-ai nostri dresati de catre corporatiile-mama cum sa-si exploateze compatriotii… Daca romanii se “prostitueaza” si se prosterneaza in fata “marilor licurici” chiar la noi acasa,cum sa mai avem pretentia sa facem afaceri din care sa castige si romanii si Romania?

  2. Ce se intampla acum este efectul. Nu noi am strigat sa vina capital strain CA vezi Doamne la noi nu exista ? Nu noi am strigat nu be vindem tara dar am dat-o pe degeaba ? Nu noi am facut CA elitele si muncitori de toate profesiile sa emigreze pentru ca locuri de munca existenti au fost desfiintate iar altele noi nu s-au infiintat pentru a ocupat forta de munca disponibila ? Greselile trecutului se razbuna !

  3. Buna ziua,
    Eu lucrez pentru o multinationala de 4 ani, 8 ore pe zi, am sef strain.
    Nu mi s-a cerut niciodata sa lucrez ore suplimentare, dimpotriva sunt intrebata mereu daca este totul in regula, daca sunt multumita de balansul timp personal/timp lucrat, ce planuri profesionale am de viitor , ce astept de la companie ca ajutor sa mi le indeplinesc.
    Din cand in cand, pot lucra si de acasa.

    In 4 ani de zile nimeni nu a ridicat tonul la mine, nimeni nu mi-a dat ordine rastite, nimeni nu m-a jignit. Daca ceva nu am putut sa fac , am fost ajutata, am fost invatata, de catre straini (de catre romani mai putin).
    Lucrand pentru aceasta multinationala, am avut posibilitatea sa merg in alte tari , sa cunosc alte culturi, sa vizitez locuri pe care altfel nu as fi avut posibilitatea sa le vad, sa invat, sa privesc lucrurile si din alta perspectiva.

    Am mai lucrat alti 23 de ani pentru firme de stat sau private cu capital romanesc sau mixte, dar cu sefi romani. Tipete, umilinte, jigniri, ore suplimentare, delegatii cu trenul plecare la 6 dimineata, intors la ore tarzii de seara. Ce codul muncii, ce respect, ce drepturi ale salaritilor ? “Daca nu iti convine poti sa pleci, gasesc pe altul” – era replica la ordinea zilei atunci cand incercam sa imi apar drepturile stipulate de legistaltia romaneasca.

    Asa ca eu nu mai vreau sa lucrez pentru romanii care au fost educati in comunism si nici pentru copiii lor deaoarece au e mentalitate viciata. V-am expus aici un exemplu de multinationala diferita de cea descrisa de dvs. Fiecare vorbim din propria experienta sau din ce am auzit.

  4. Minunate articole ce izvorasc dintr- o minte sclipitoare.
    Cum spune spaniolul: ” tienes la cabeza bien amueblada “…
    👍🏽😁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *