Până acum citeam ziarul, acum ne citește ziarul pe noi. Noul ziar – Platforma, Facebook, ne anunță că cineva ne-a dat like – ne transmite acest mesaj, noi îl receptăm și răspundem – postăm un mesaj sau dăm like. Reacționăm. Zilnic ne oferă mesajele prietenilor pe wall. Selectate special pentru noi. Pentru că ne citește zilnic. Ne urmărește fiecare pas în încercarea de a ghici ce ne place/ce ne-ar putea interesa. Ceea ce este un pas mare spre Web 3.0. Deschidem Facebook și ne spune: La ce te gândești? Iar noi reacționăm și scriem un mesaj pe wall. Suntem receptori care reacționează la mesaj, nu mai suntem emițători, ca în schema canonică a comunicării. Noi nu mai comunicăm cu prietenii prin intermediul unui canal. Importanța canalului crește în fiecare zi – devine interlocutor și se mută cu totul în postura de emițător – încă o dată, o poziție Web 3.0.
Noi rămânem în poziția de emițător cu titlu onorific. Avem impresia că mai avem, încă, liber-arbitru și că ocupăm, încă, locul emițătorului. Suntem regi și regine (și asta se vede mai ales în fotografiile pe care le postăm), dar prim-ministru este Facebook. Un prim-ministru discret care seamănă cu consilierii lui Dumnezeu, despre care am scris în acest articol.
Ziarul a devenit platformă online – rețea socială – Facebook și ne citește în fiecare zi. S-au inversat rolurile. Acum noi suntem ziarul pe care îl citește Facebook, platforma care se umanizează din ce în ce mai mult în fiecare zi.
Și pentru că ne citește ne și scrie. Am scris despre acest subiect aici. Și aici. Voi mai scrie. Cartea în care ne transformă Facebook este una de colorat (povești colorate)
