Mâncarea din România este mai proastă decât cea din Vest? Da

În ultimii 5 ani am scris mai multe articole pe această temă și mă bucur că a început să fie prezentă în spațiul public. 

Întrucât jumătate din an predau la Universitatea din București și cealaltă jumătate, la universități din Franța, am avut ocazia să compar tot timpul produsele din România cu cele de acolo. Iată numai câteva exemple, din experiența personală:

  1. Puiul la rotisor. Puiul la rotisor pe care îl găsim în hypermarketurile românești este de un singur fel. Ce fel? Nu știm, e anonim. În Franța, puiul la rotisor este de trei feluri: pui crescut la fermă, pui crescut în crescătorii și pui crescut în crescătoriile unde puiul este îndopat cu hormoni în stare de semi-adormire, ca să nu facă mișcare și să se îngrașe repede. La Carrefour în Franța se face la rotisor numai pui crescut la fermă. Costă 7 euro. A doua categorie, 5 euro. A treia, 3 euro. Ce fel de pui este cel de la rotisor de la Cora România? Cel din ultima categorie, cel mai probabil. Nu știm exact, pentru că în România nu există un concept extrem de important în Franța: trasabilitatea. Acolo, mai important decât orice, este traseul pe care l-a urmat produsul înainte de a ajunge în vitrină sau în stomacurile noastre. E foarte important de unde vine, cum a fost tratat, unde a fost ambalat (în Franța sau în altă țară? dacă a fost ambalat în Franța respectă standarde franceze și cumpărătorii îl preferă etc).
  2. Somonul afumat. Prima mea descoperire în timpul bursei doctorale din Franța de acum mulți ani, a fost somonul afumat. Era perfect pentru ulcerul meu, mergea perfect cu cafeaua și pus într-o baghetă, îmi asigura energia necesară pentru scris. În Franța există următoarele tipuri de somon afumat: sălbatic necongelat, sălbatic congelat, de crescătorie ecologică necongelat, de crescătorie normală necongelat, din Scoția, din Norvegia, din Alaska. Afumat în Franța, afumat în Scoția, afumat în Norvegia. Ambalat în…etc. Trasabilitate. La noi există un singur tip de somon afumat: de crescătorie, congelat în 90% din cazuri (pentru că e cel mai ieftin). Francezii preferă somonul necongelat, pentru că peștele congelat poate conține bacterii, carnea se mai congelează, decongelează și hop toxiinfecția. Noi avem numai somon congelat. De crecătorie. Și suntem păcăliți că mâncăm somon sălbatic, pentru că pe etichetă scrie cu litere mari: “pescuit din apele reci ale Pacificului”. Și dacă te uiți pe spatele etichetei, găsești undeva jos, înghesuit cu litere mici: “somon de crescatorie”. Da, e pescuit din apele reci ale Pacificului, întrucât crescătoriile sunt în ocean, lângă coastă. Dar în apele reci ale Pacificului se zbate închis într-un țarc și mănâncă deșeuri alimentare plus antibiotice. Și are zero Omega 3, pentru că Omega 3 se face din alge. Deci eticheta de mai sus minte. În Franța și în meniu ți se spune: somon sălbatic sau de crescătorie. Și la Flunch care este un fel de fast-food, somonul este sălbatic.
  3. Bananele. Țineți minte când eram mici și bananele aveau acel gust parfumat, care te făcea să le mănânci de poftă? Acum nu mai au niciun gust. Mănânci ceva fără gust care arată ca o banană. La supermarketurile din Franța am mâncat bananele coplăriei, acelea cu parfum, care îți trezesc pofta și amintiri frumoase. Nici nu mai credeam că există asemenea banane. Și acolo sunt banane care nu au niciun gust. Cele mai ieftine, ambalate în săculeți. Iei un săculeț cu 0.50 euro kilogramul. Pe celelalte, bune, le iei cu 2 euro kilogramul. Dar ai de unde alege.
  4. Sunca și mușchiul file. Găsești normale, ca la noi, apoi încep sortimentele: cu 20% mai puțină sare, cu 30% mai puțină sare, cu 50% mai puțină sare. Vă dați seama câtă sare înghițim noi? 100%, că este singurul sortiment.
  5. Măslinele. Noi luăm mari și negre, Jumbo-Bombo-Mama tuturor bombelor. Care sunt, toate, umplute cu hormoni. În Franța nici nu există așa ceva. Numai măsline naturale. De ce să mănânci Kongo-Bongo umflat cu hormoni?
  6. Brânza. Brânza și laptele de vacă sunt foarte nesănătoase. Întrebați-vă medicul. În Franța discuția asta a început demult, iar francezii mănâncă, cât mai mult posibil, brânză de capră. Informația a ajuns și în vârful muntelui, în Țara Moților, la unchiul meu, care după două atacuri cerebrale a primit interdicție din partea doctorului să mai bea lapte de vacă. Deși are vaci în grajd. Nu numai pentru că este gras laptele. Sunt multe lucruri care fac din laptele de vacă o otravă. Ca urmare, în toate hypermarketurile franțuzești găsești o mulțime de sortimente de brânză de capră. Uitați-vă de curiozitate la noi, câte sortimente de brânză de capră sunt pe rafturi. Sub avalanșa vacilor.
  7. Burgeri mănâncă numai oamenii săraci. E mâncarea săracului: îți umflă burta cu cartofi și pâine și îți taie senzația de foame. E ca și cum i-ai da un pumn în gură organismului. Acum să mai vorbim de trasabilitate, la burgeri? 🙂 De unde vine carnea, de unde vin cartofii etc? 🙂
  8. Brânza despre care au vorbit și la România te iubesc. Brânza Gouda din România nu are nicio legătură și aici mă refer la gust, cu brânza din Franța. Aici ar fi multe de spus, dar s-au spus deja la ProTV.
  9. Și lista continuă. Un lucru cred că este important și aș vrea să-l reiau în final: trasabilitatea. Uite-te de unde vine mâncarea pe care o cumperi. La noi vine mult din Turcia. Standardele din România și din Turcia seamănă, adică nu prea există. Fii atent ce mănânci. Nu încerca să faci profit și economii pe marginea sănătății tale. Ești tot ce ai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *