L-am găsit

Pe acest om, despre care scriam, pe 16 aprilie, pe contul meu de Facebook:

“De puțină vreme, am cunoscut un preot ale cărui vorbe îmi merg la suflet. Nu credeam că se va mai întâmpla așa ceva, pentru că sunt exigent, critic și specialist în Antropologia Comunicării  Deci observ și fără să vreau tehnici de manipulare și mai ales, mă scot din sărite cele ieftine și depășite. Iar Biserica foloseste o multime.

Nu credeam că un reprezentant al Bisericii, care mi se părea o instituție mediocră, depășită de vremuri, lacomă și megalomană, va putea să se interpună între mine și Dumnezeu.

Dar iată că am descoperit acest preot. La o biserică mică, plină de oameni săraci și necăjiți, în cartierul Militari. La început, ardelean fiind, mă enerva teribil faptul că se vorbea în biserica, că lumea venea să mănânce, nu să asculte slujba, etc. Apoi mi-am dat seama că Dumnezeu e în acești oameni. În astfel de suflete, Dumnezeu își face casă mult mai trainică. Și am început să-i iubesc și să mă simt bine între ei. Chiar și când mai iau un cot în burtă.

Așadar, m-am dus la biserica acestui preot aseară. Și mi-au plăcut următoarele în predica sa :

– mi-a placut faptul ca ne-a certat. Mi-a placut mult asta. A zis ca daca plecam acasa imediat dupa ce luam Lumina si ne asezam la masa sa ne umplem burtile ’’ciuntim’’ semnificatia Invierii (citat literal). Corect. De cand ma gandesc la asta ! A mai spus ca ar trebui sa stam pana dimineata la Slujba, ca sa ne hranim cu trupul lui Hristos. Si abia apoi sa mancam. Si asta mi-a placut. Antropologul din mine a rezonat. Este un ritual pagan, vecin cu canibalismul, dar are sens : cum poti sa-l faci pe celalalt sa treaca in tine ? Il mananci. Il iei in tine. Este un ritual vecin cu insamantarea prin actul sexual, cu sarutul, toate sunt ritualuri de trecere. Dintr-o fiinta intr-alta. Sa-l mananci pe celalalt e un fel de imbratisare mai lunga. Finalizata ) El trece in tine si tu porti semintele lui. Care vor germina sau nu. Depinde de cum le cresti. Te iau in mine si apoi voi avea grija de tine. Asa cum ai grija si de lumina Invierii atunci cand o duci acasa (sa nu se stinga, sa te inspire, sa fie in tine cat mai mult).
– A spus ca doar 4% dintre crestini mai cred in Inviere. Adica mai cred ca vor invia. Mi-a placut ca a mentionat studii. Nu a spus clar daca este vorba despre crestini-ortodocsi, daca studiul s-a facut printre cei care vin la biserica. Nu conteaza. 4%. Am cazut pe ganduri. Voi mai credeti ca veti invia ? Imi aduc aminte ca mama mi-a spus ca tata va invia si se va intoarce la noi. Si eu am crezut pana la 7 ani si l-am asteptat. De ce nu mai credem in Inviere ? Credem ca cei morti ne sunt uneori aproape, ca sufletele lor vin din cand in cand in viata noastra, dar nu mai credem in Inviere. Un subiect la care ma voi gandi.
– Mi-a placut ca a spus asa : “e gresit sa spuneti Paste Fericit. Sa pasca cine vrea”. 🙂)))) Am zambit: uite un om intelligent. Si am retinut 
– Mi-a mai placut ca a atacat zdravan Iepurasul. A spus ca ne deturneaza de la semnificatia Invierii si ca cei care iepuresc, nu mai au nicio legatura cu nimic din ce se intampla in aceste zile. Si asta mi-a placut mult. Mi-a placut faptul ca discursul sau a fost traditionalist, orientat spre pastrarea valorilor traditionale, pentru ca despre asta este vorba. Ne amintim de Invierea lui Hristos si de valorile care o contin, nu de inaugurarea unui Mall sau de oferte cu iepuri.
– A mai spus ceva, ce in mod normal mi s-ar fi parut rizibil : ca Romania este un loc ferit, nu au loc atentate teroriste, suntem in siguranta, pentru ca exista credinta. Cand a zis asta, au plecat doua persoane din fata mea. In mod normal, as fi plecat si eu, ca aveam Lumina, deci misiune indeplinita. Cred la fel de mult in ipoteza sa, ca in faptul ca lumina de la Ierusalim este aprinsa de Dumnezeu. Dar pe urma m-am gandit : in Franta chiar nu mai exista credinta. Este o tara laica. La Nisa, catedrala Notre Dame e aparata de soldati cu arme automate. Pentru ca nu o mai apara credinta. Musulmanii ii privesc cu dispret pe catolicii din Franta, pentru ca nu mai au credinta. Sa va povestesc cum am petrecut o Inviere in Franta : eram la Montpellier, in stagiu doctoral, cu fosta prietena. Ea, foarte religioasa, a tinut mortis sa gasim o biserica ortodoxa unde sa mergem de Inviere. Eu aveam alte planuri. Dar daca trebuie, trebuie, deci am gasit biserica, o biserica greco-catolica. La 9 seara ne-am infiintat la usa. Foarte frumoasa biserica. Stateam la intrare si ma zgaiam la arhitectura ei, cand a iesit un tip, foarte grabit, dar vesel. L-am intrebat : nu va suparati, aici este Biserica X (nu mai stiu cum se numea) ? Tipul s-a uitat la mine cu ochi blanzi si mi-a zis : vrei si tu ? Iesise din Biserica sa-si ruleze un joint. Prietena mea s-a uitat la mine, eu la ea si i-am raspus militareste : multumesc, nu ! )))))) (dar in gand – ce punga mare avea !) Apoi am intrat in biserica. Deci era ca in Club A. Muzica, dans. Mancare. Eu socat-pozitiv. Ea, socata-negativ. Am privit lucrurile din perspectiva ei si am mers la preot. I-am zis : nu va suparati, ceva Inviere ? El zice : am facut Invierea pe scurt, ca sa ne bucuram de masa si muzica. Zice : mancati-dansati. Tineam de mana un buton cu pulbere cu fitil aprins. Asa ca am continuat mieros : stiti, noi am venit din Romania special pentru Inviere, nu se poate sa ne spuneti macar o rugaciune ? Preotul s-a uitat la mine ca la o lamaie veche de doua saptamani, ne-a dus la altar, a inganat o rugaciune de 10 secunde si apoi a zis : haideti, bucurati-va, mancati, dansati !  Peste o ora, cand am iesit din biserica, strazile erau pline de oameni cu sticle de vin in maini, care ieseau din biserici si mergeau la distractie. Pretenii Iepurelui. Cam asa. Deci, cuvintele parintelui din Militari m-au pus pe ganduri. Nu au fost atentate in Spania, unde credinta este extrem de puternica. Nici in Portugalia. Franta, Belgia, Anglia, tari nordice, unde credinta…..Nu prea mai e.

Nu am stat pana dimineata si cand am ajuns la poarta bisericii, m-am impiedicat pe intuneric si era sa-mi rup gatul, parinte, parinte…Lasa-ma-n pacee, nu-mi face rau !  Dar chiar am plecat spre casa cu Lumina. Si am simtit ca Lumina e in sufletul meu. Eram linisitit si impacat si cu multe raspunsuri in suflet. Am ajuns acasa si am scris Hristos a Inviat, pe Facebook, pentru ca am vrut sa dau mai departe ce simteam.

Iar cand am plecat din Biserica, am facut un legamant in gand cu parintele : ok, nu va fi simplu, vei avea de luptat cu mine si eu cu tine, dar ma voi intoarce. Mai intai mai putin, apoi din ce in ce mai mult. Pentru ca stiu ca tu poti sa-mi arati Calea. Te voi urma.

Sarbatori Fericite !

P.S. Ah si am mai simtit ceva. Asa cum stateam toti in curte si ascultam predica, am simtit un lucru foarte interesant : am simtit ca acesta e poporul meu. Daca inainte ma gandeam mult sa emigrez in Franta, acum mi-am dat seama ca aici trebuie sa raman. Printre ai mei, asa cum sunt ei, mai cu Dacii din 90, mai cu defecte, mai lacomi, mai tristi, ei sunt poporul meu. Langa mine era o femeie in varsta, cu basma pe cap. Trista si foarte in varsta. Cand am inceput sa cantam Hristos a Inviat, langa mine s-a ridicat o voce tanara si frumoasa, de inger. Deci efectiv, parca s-a ridicat un inger deasupra multimii. Doamne, canta din tot sufletul ei si canta atat de frumos ! Ei sunt oamenii mei, ei sunt poporul meu. In sufletele lor, nu in aparenta pamanteana. Mi-am dat seama ca ii iubesc si ca locul meu e in Romania”.

2 Replies to “L-am găsit”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *