Componente ale culturii rurale în rețelele sociale din România

România este, din punctul de vedere al comportamentului în rețelele sociale, tributară unui comportament tradițional-conservator asemănător, în unele puncte, culturii rurale.

1. Oamenii încearcă să arate tot timpul perfect în rețelele sociale. Exact așa cum, la sat, lumea ieșea (și mai iese) îmbrăcată în hainele cele mai bune duminica, la biserica sau/și la plimbarea “la Șosea”. Deși una dintre trăsăturile de bază ale comunicării în Social Media este naturalețea, ca o componentă a UMANULUI, iar asta presupune să te arăți cu defecte și calități, adică verosimil.  Web 2.0 este human-to-human.

Dar noi încercăm să fim mereu perfecți în rețelele sociale. Nu greșim niciodată, iar dacă greșim nu arătăm asta. Uitați-vă la acest video, minutul 1.05.

Macron este invitat, de o studentă, să arunce o sticlă de plastic, în așa fel încât să cadâ dreaptă. Era în campanie electorală. Trebuia să arate că își ține promisiunile. Cu toate acestea, nu a căzut sticla dreaptă, atunci când a aruncat-o. Nu a reușit. Și ce dacă? A greși/eșua e uman. Tehnicile de comunicare din video-ul său sunt opera consultanților săi social media, care cunosc foarte bine regulile comunicării în rețelele sociale. Printre care, naturalețea.

Uitați-vă la acest video, minutul 2.47: Marine le Pen este întrebată cât fac 15X16. Ce ar fi făcut orice politician român? Ar fi încercat să spună cât fac 15X16. Ce face ea? Se întoarce spre un consultant și îl întreabă. Pentru că nu știe. Puțini ar putea spune pe loc cât fac 15X16 luați pe nepregătite. Le Pen arată că este ca ei. Ca majoritatea oamenilor. Naturală. Nu știe cât fac 15X16. Și ce dacă?

2. Altă problemă în rețelele sociale în România: seriozitatea. Oamenii consideră că seriozitatea este garanția valorii mesajului, mai ales a credibilității sale. Ceea ce este spus într-o formă amuzantă nu este credibil, ceea ce este spus într-o formă amuzantă nu este adevărat. Fals. Amuzamentul este o valoare de bază a rețelelor sociale, una dintre formele recomandate ale mesajului. Care nu pierde nimic din credibilitate, nimic din valoare, dacă este transmis într-un mod amuzant.

Uitați-vă din nou la acest video, unde Macron este invitat de un student să folosească filtrul de Snapchat care îi place (minutul 0.35).

Și folosește filtrul respectiv fără nicio inhibiție. Imaginile au fost prezentate de toate televiziunile. Iar Macron a câștigat alegerile. Publicul nu l-a sancționat (nici cel 40+ care nu este pe Snapchat și nici chiar pe Facebook). L-ați vedea pe Iohannis într-o astfel de ipostază? Ar avea curaj să apară într-o astfel de ipostază?

Uitați-o aici pe Marine le Pen, cu filtrul cu urechi de cățel. A spus că ar prefera unul cu o pisică. Minutul 01.25:

Noi credem că seriozitatea este o componentă importantă a mesajului. Și comunicăm crispați în rețelele sociale. Din ce în ce mai singuri. Pentru că utilizatorii preferă forma amuzantă, naturală. Amuzamentul este pe locul doi ca ambalaj eficient pentru mesaje, după teamă, care este pe locul întâi (conform unui studiu realizat de agenția de marketing americană Buzzsumo pe un corpus de 1 milion de postări de Facebook, studiu citat în Manual de Jurnalism Online). Și preferă oamenii. Care mai au și defecte, nu sunt mereu perfecți.

Deci stăm sobri, crispați, ne fotografiem numai în cele mai bune ipostaze/haine, adică folosim rețelele sociale tehnici de comunicare specifice televiziunii de stat în anii 60-70-80-90. Uneori și acum.

Numai că rețelele sociale sunt un spațiu al prietenilor, al comunicării conviviale și colocviale.

Dar cine mai are în rețelele sociale doar prieteni la “prieteni”? Mulți se consideră la pupitrul unei tribune în piața publică, la jurnalul de știri TVR sau duminica, pe Strada Mare, după ieșirea de la biserică. Și vor vorbi din ce în ce mai mult singuri. Pentru că rețelele sociale înseamnă uman (cu defecte, nu numai calități), naturalețe (nu interfață perfectă, robotizată), amuzament. Exact ca la o ieșire la terasă, cu prieteni. Pentru că discuția în contul de Facebook este replica discuției cu prietenii la o terasă, duminică seara.

Un articol scris duminica la ora 22 🙂

Cum putem folosi Inteligența Artificială ca partener de comunicare pe Facebook?

Inteligența Artificială este din ce în ce mai mult printre noi.  Ne urmărește cu asiduitate, pentru a învăța cât mai multe despre noi și a atinge performanța de a ne îndeplini dorințele înainte de a le exprima, performanță care ar trebui să o transforme în interlocutorul/partenerul nostru. Zilnic face pași pentru a deveni, din intermediar al actului de comunicare, partener. Totul a început astfel: creatorii rețelelor sociale ne-au invitat în rețelele sociale cu promisiunea de intermedia/facilita comunicarea între noi, oamenii (subliniez oamenii). Așa s-a deschis Facebook. Și ni s-a spus: veniți pe Facebook, faceți conturi, veți primi posibilitatea de a comunica instantaneu, sub diverse forme etc. Și noi am făcut asta: ne-am creat conturi pe platforma care urma să intermedieze discuțiile noastre. Apoi, încet-încet, Facebook a început să se insinueze în actul nostru de comunicare, între noi și partenerii noștri umani, pentru a deveni…..al treilea partener. Cum? A început să “vorbească” cu noi. Ne ”spune” în fiecare zi cum va fi vremea (ne sfătuiește chiar să ne luăm umbrelă, dacă plouă, poate nu ne-am gândit la asta, deci are grijă de noi). Ne spune ce am făcut acum un an, doi trei, ne dă sugestii despre ce să scriem, adică ne ajută (asistent personal). Se “gândește” că poate nu mai știm ce să scriem pe Facebook, că nu mai avem idei, (ceea ce corespunde atitudinii pasive/amorfe, rezultat al renunțării la rațional și a recursului la emoții) și ne oferă enunțuri, adică începuturi de postări, la rubrica “Știai?”. Nu trebuie decât să le completezi.  De exemplu, spune Facebook: “Atunci când nu-mi amintesc numele cuiva, mă adresez respectivei persoane cu….” (mai jos) Continue reading “Cum putem folosi Inteligența Artificială ca partener de comunicare pe Facebook?”

Cinci lucruri care vor face parte din viețile noastre în următorii 10 ani

Vom renunța la televizoare, laptopuri și telefoane (citește aici despre Web 5.0)

Vor dispărea ecranele, adică televizoarele, laptopurile și tabletele, ceea ce eu anunțam încă din 2010, ca premisă a Teoriei mele, că vom abandona alfabetul scris și vom comunica prin imagini.  Peste 10 ani, ’’tehnologia Light Field Displays va proiecta imagini 4D direct în retina noastră’’. Prin intermediul unei perechi de ochelari, de exemplu. Aceste dispozitive nu vor înlocui numai televizoarele, tabletele si laptopurile. Ci și ecranele telefoanelor.

Ne vom “construi” animalele de companie

Vei putea să îți ’’construiești’’ animalul de companie grație tehnologiei CRISPR (Continuous Regularly Interspersed Short Palindromic Repeats) care permite, într-un mod ieftin și eficient, să editezi genele pisicii tale, de exemplu. Pe care o poți transforma într-un fel de tigru. ’’Mâine, familia ta va putea să aibă în casă un tigru construit genetic, de dimensiunile unei pisici’’. Bacteriile și algele vor fi ingredientele viitorului. Dacă ești vegetarian, dar ai vrea totuși să mănânci carne, vei avea posibilitatea să consumi numai animale care nu au fost ucise, pentru că au fost construite genetic. Adică ’’gustoasa friptură lipsită-de-vinovăție va avea omega 3, în loc de grăsimile care produc colesterol. Zgârâie-norii vor fi vii, pentru că vor fi construiți din creaturi microscopice, precum bacteriile”.

Vom fi prizonierii publicității

Nu vei mai scăpa de publicitate, care va deveni un ’’rău necesar’’. Dispozitivul de comunicare care va înlocui telefonul va fi gratuit, adică nu te va costa nimic, dar vei plăti pentru el, prin publicitatea imersivă. În care vei plonja, prin tehnologia 4 D, în momentul în care vei deschide aplicația/platforma. Așa cum, în acest moment, ești înghițit de publicitatea de pe Facebook, de exemplu, care se manifestă, totuși, destul de puțin agresiv, pentru că este în 2D). În 4D, însă, va fi mereu în jurul tău, o vei respira, o vei auzi, o vei simți. ’’Vei fi conectat, mai mult ca niciodată, cu publicitari, care vor găsi moduri inteligente de a-ți influența comportamentul, pe baza unor tehnici asemănătoare biometriei, pentru care ți se monitorizează starea de sănătate.

Telefonul va fi implantat în corp

Vei avea cel puțin un dispozitiv implantat în tine (asta se va întâmpla încă din 2025, deci peste 7 ani). Aceste cercetări încearcă să sporească puterea și viteza creierului, în sens calitativ și chiar cantitativ (prin adăugarea cipului, va crește și în dimensiuni – citește articolul meu despre Web 5.0). ’’Pe măsură ce lumea se va schimba, creierele vor începe să fie din ce în ce mai mari, mai puternice, pentru a ține pasul cu adaptarea la schimbarea mediului înconjurător și a celui cultural. Există deja astăzi, dispozitive care pot da creierului uman capacitatea sonarului unui submarin’’. Mâine asistentul-personal (despre care voi scrie într-un viitor articol, privind Inteligența Artificială), va fi în creierul tău.

Bonus: nu-ți vei mai recunoaște descendenții

Despre pofte și Paști

Vorbeam cu cineva zilele trecute despre burger, mai exact despre “fascinația” de neînțeles pentru acest produs. De ce este atractivă o combinație de multă-multă pâine, cu mulți-mulți cartofi, cu destul de puțină carne (prin comparație) și multă brânză topită, atât de grasă, încât mai bine fumezi, că are aproximativ același efect asupra organismului (cu diferența că nu înnegrește plămânii). Răspunsul a fost simplu: pentru gust. Pentru că îți face poftă. Îți face poftă pâinea, pentru că este cu zahăr, cartofi prăjiți au diverse condimente (de multe ori nici nu sunt din cartofi )etc etc etc. Deci îți faci pohta ce-ai pohtit. Cam ca în cazul unui suc gen Fanta sau altă băutură cu aromă de fructe. Aroma, adică gustul, că în rest….fruct zero. Continue reading “Despre pofte și Paști”

#deletefacebook, un fenomen care a ocolit România

După ce Cambridge Analytica a colectat date de la 50 de milioane de utilizatori Facebook, pentru a le folosi în campania electorală a lui Donald Trump, încrederea în Facebook, pe mapamond, este în cădere liberă. A devenit un trend global să renunți la Facebook, ca să-ți protejezi datele personale. Numele acestui trend: #deletefacebook postat pe Twitter sau în alte rețele de cei care își închid conturile de Facebook. Continue reading “#deletefacebook, un fenomen care a ocolit România”

Povestea vieții mele VI

Am promis că voi continua povestea vieții mele și mă țin de cuvânt. Rămăsesem în perioada când lucram la Tineretul Liber, sub bagheta lui Ion Cristoiu, iar soția mea era zâna cea bună a vieții mele.

Ca să înțelegeți despre ce este vorba, trebuie să citiți mai întâi Povestea vieții mele I, Povestea vieții mele II, Povestea vieții mele III, Povestea vieții mele IV, Povestea vieții mele V

Continue reading “Povestea vieții mele VI”

Despre ”creștinii” care au interzis un film LGBT la Muzeul Țăranului Român

“Creștinii” au luat cu asalt sala de proiecție și au gonit spectatorii. Să spunem ceva foarte clar: acei oameni nu sunt creștini, în sensul propriu al termenului. Un om care crede în Dumnezeu știe, printre altele, că nu trebuie să judece. Este un principiu de bază al creștinismului. Creștinii, când au fost aruncați în arena cu lei, nu au început să facă Taekwondo cu leii. S-au așezat în genunchi și au fost mâncați. De vii. Isus când a fost urcat pe Cruce, nu s-a dat jos, nu a chemat la luptă oamenii. A zis: “Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac”. Credința în Dumnezeu înseamnă toleranță, răbdare și, mai presus de toate, a nu-i judeca pe ceilalți, semenii tăi.  Creștinii știu că nu ei au dreptul să facă asta. Dacă nu avem dreptul să ne judecăm semenii, nu avem dreptul nici să mergem și să le facem cutare sau cutare lucru, care credem noi că e bine. Deci acei indivizi nu întrupează credința ortodoxă. Sunt niște rătăciți, de compătimit. Ei nu reprezintă nici credința, nici credincioșii. Așa cum nici cei care se aruncă în aer nu reprezintă islamul, respectiv religia musulmană.

Merită evenimentul atâta atenție? Nu. Oamenii respectivi ar fi trebuit să răspundă penal? Da

S-au înmulțit evenimentele care arată ceva grav: disoluția autorității în România. Românii nu mai apelează la autoritățile statului, ci își fac dreptate singuri. Zilele trecute, niște mame s-au dus la școală și au luat la bătaie un copil, acum niște oamenii merg și-si fac singuri, dreptatea lor. Ce se întâmplă?

E simplu: renunțarea la standarde în diverse profesii și batjocorirea lor în spațiului public duce la scăderea încrederii în profesiile respective. Învățământul preuniversitar a fost foarte atacat, rezultat: nu mai avem încredere în profesori, mergem la școală și ne facem dreptate singuri. Batem un copil, că așa am înțeles să înlocuim ce nu merge în învățământ. Nu mai avem încredere în autorități, mergem și ne facem dreptate singuri. Batem noi copilul, pe cine ne-am putea baza că veghează la respectarea ordinii? Va rula un film la MȚR care nu ne place? Vom merge și ne vom face singuri dreptate. Care dreptate? A noastră, a celor 20 de oameni care am mers acolo. Fenomentul va continua și va deveni din ce în ce mai periculos.. Din ce în ce mai mulți oameni își vor face dreptate singuri. Într-o zi, cineva îți va da în cap pe stradă pentru că așa crede că și-a găsit dreptatea. Va păți ceva? Nu. Pentru că statul nu mai există. S-a retras undeva, timorat, pe fondul unei atitudini politice care înseamnă aproprierea puterii, ca instrument  pentru rezolvarea problemelor personale. Și umplerea burții. Vezi oameni insuficient instruiți care conduc ministere, ajung în parlament, vezi parlamentari care întrerup ședințe cu pancarte, ce e circul ăsta? Ia să punem noi mâna pe topoare, să ne rezolvăm problemele singuri. Societatea se radicalizează în România, ca rezultat al luptei între Putere și Opoziție, care nu se mai duce cu arme politice, ci prin acțiuni violente care amintesc, mai degrabă, de lupta unor animale înfometate, pentru ciolan. Iar între aceste animale care-și arată colții se află ei, oamenii care chiar vor să trăiască mai bine, deci luptă pentru Bine. Și, pentru că în ultima perioadă încep să vadă din ce în ce mai des gheare de lup sub blana oii, încep să-și facă dreptate singuri. Mai întâi cei mai sfrijiți mintal, cei care nu prea înțeleg ce se întâmplă. Ei trec primii la acțiune fizică. Ceilalți aleg să fugă, să părăsească România. Se vor radicaliza și ei, sub presiunea celor care au ieșit cu topoarele?

Eu totuși, rămân aici. Cred că prăpastia nu e fără sfârșit. Vom ieși din ea. Cât timp vom mai avea libertatea cuvântului. Și vom mai putea scrie ceea ce gândim. Întru respectarea legii. Cât timp vom lupta întru toleranță și domnia legii, vom aprinde lumini. Cu cât vor fi mai multe lumini, cu atât va fi mai greu să ne afundăm în întuneric.

De citit și aici.