Blog

0

Vă mai amintiți cum a început totul? Sebastian Ghiță făcea dezvăluiri care au dus la trecerea în rezervă a generalului Coldea și urma Koveși. Care era încolțită.

După care, brusc, PSD-ul face un gest prostesc pe care nu îl înțelege nimeni: lansează celebra Ordonanță, într-un mod care înfurie opinia publică, deși putea să treacă totul prin Parlament, unde avea majoritate lejeră sau putea folosi alte soluții. Și introduce în Ordonanță o prevedere care ne pune pe gânduri: ea se pune în aplicare doar peste 10 zile! Iar dacă se abrogă în acest interval, dispare fără efecte! Adică exact timpul de care este nevoie pentru a se pune în scenă toată piesa de teatru care trebuie să ne șteargă memoria. Iohannis apare și el în scenă și spune: „Jos labele de pe DNA”, adică de pe Codruța Koveși. Și începe Revoluția în stradă.

În tot acest timp, procurorii DNA, trimiși de Koveși, se duc peste jurnaliștii de la RTV și îi iau la interogatorii, ca să afle unde e Ghiță, gest care nu ar fi trecut neobservat, dacă atenția opiniei publice nu ar fi fost concentrată asupra subiectului Piața Victoriei.

Trec câteva zile de emoție colectivă care ne șterge memoria și….ne trezim că ne-am întors de unde am plecat. PSD-ul abrogă Ordonanța exact în intervalul de 10 zile lăsat de Guvern de la început 🙂 Ordonanța dispare ca și cum n-ar fi fost, PSD-ul iese zguduit rău și s-ar putea să plătească un preț greu, dar….a fost salvată Koveși. Până la urmă și PSD-ul și Iohannis au aceeași aliați, parteneri strategici. Statele Unite 🙂 De Koveși nu se mai atinge nimeni acum. Probabil a fost reconfirmată în funcție. Iar cutremurul făcut de Ghiță trebuia reparat tot printr-un cutremur. Al opiniei publice. CIA-ul, un serviciu maestru în Revoluții. Asta dacă e adevărat că Koveși era ofițer al unui serviciu prieten 🙂 Pus să facă curățenie în România. Era sau nu era?

Repet: CIA-ul, un serviciu maestru în Revoluții. Uitați-vă la această fotografie, făcută la concertul lui Robbie Williams, unde au participat 60.000 de persoane. Și să ne amintim de cifrele si fotografiile care creșteau în aceste zile emoția colectivă: 200.000, 300.000 de oameni….Asta este clar o tehnică de manipulare. Mai sunt și altele. Unde sunt tehnici, sunt și specialiști.

Băsescu, omul care a pus-o în funcție pe Koveși, dar s-a întors împotriva ei acum și era pomenit mult în înregistrările lui Ghiță, își dă demisia din fruntea partidului, tot în această perioadă. Tot neobservat.

0

Ordonanța nr. 13 pentru care am ieșit în stradă a fost abrogată. Pentru ce mai protestăm?

0

Și acum mă adresez membrilor USR și PNL care jubilează când văd că ieșim în Piață. Noi nu ieșim pentru voi! Noi, ăștia, care am iesit în Piață pentru a protesta față de adoptarea Ordonanțelor. Să fie foarte clar: noi am ieșit împotriva minciunii, hoției și abuzului. Cuvinte care caracterizează întregul sistem politic românesc.

1
  1. Nu am văzut în viața mea un protest atât de prietenos. Am fost jurnalist 14 ani, am mers la o mulțime de mitinguri, dar nu am văzut niciodată o atmosferă atât de caldă și de prietenească. Oamenii zâmbeau, stăteau grupuri-grupuri sau se plimbau, atmosfera era atât de prietenoasă, încât cordonul de jandarmi din fața Palatului Victoria nici nu mai exista pe alocuri! Fusese înlocuit de cameramani. Iar jandarmii se strânseseră în grupuri și stăteau la povești cu protestatarii. Era o atmosferă atât de caldă și de faină, încât am avut impresia că mai lipsesc niște grătare în mijlocul pieții și niște tarabe cu vin fiert. Și o scenă mare pe care să scrie Crăciun Fericit. În partea din stânga a Pieței era un fel de petrecere, cu tobe care răspândeau ritmuri sud-africane. Lumea dansa, era veselă, în aer plutea o atmosferă de Sărbătoare. Și câteva cruci (!!??) care nu se prea potriveau cu ritmurile africane. Dar lumea dansa și zâmbea. Și ținea ritmul prin vuvuzele 🙂

    Pentru că, pănă la urmă, toți erau în Piață pentru o viață mai bună. Ceea ce se putea exprima și prin dans și prin zâmbet. Cel mai extraordinar lucru din Piață era acesta: atmosfera. Bunătate, zâmbet, speranță.

  2. Aproape fiecare om avea câte o pancartă cu un mesaj. Și se plimba prin Piață ca să-l citească toți. În continuarea impresiei de mai sus: mesajele nu erau agresive, ci amuzante, de cele mai multe ori. Stârneau zâmbet, nu mânie sau ură. Fiecare om devenise, în Piață, un status de Facebook. Își plimba, fizic, postarea de Facebook și o arăta tuturor. Exact cum face și în rețeaua socială. Așteptând like-uri și share-uri. Ceea ce se și întâmpla. Oamenii zâmbeau (like), fotografiau pancartele și le puneau pe Facebook (share). Ceea ce confirmă teoria mea prezentată la Nisa: Facebookerii, adică oamenii care stau mult pe Facebook, interiorizează niște practici de comunicare (din lumea virtuală) și le transgreseză în lumea reală. Faptul că aproape fiecare om purta câte o pancartă, ca pe un status de Facebook ambulant, în lumea fizică, în căutarea reacțiilor cu care era obișnuit pe Facebook, confirmă teoria mea. Și la mitingurile de acum 5-10 ani existau pancarte. Dar nu atât de multe. Acum fiecare om își confecționează câte un mesaj pe care îl arată celorlalți. Este purtătorul postării sale de tip Facebook. Ceea ce este un reflex dobândit pe Facebook 🙂
  3. Atmosfera era extraordinară. Când m-am întors de la Nisa, în sala de așteptare din aeroportul francez, toată lumea avea un aer de înmormântare. De ce? Părasea Nisa, Coasta de Azur, ca să se întoarcă în România. La o viață tristă, cu privațiuni, cu oameni apăsați de griji, supărați, care nu zâmbesc pe stradă și în metrou. Acest lucru s-a schimbat prima oară, la miting. Oamenii zâmbeau, aveau încredere, optimism, un dram de fericire, de speranță, sperau că va fi mai bine. Că, în sfârșit, vor lăsa Răul în spate și vor duce o viață mai bună. Iar această speranță care se vedea pe fețele tuturor, transforma Piața într-un loc frumos, într-un loc al României renăscute, într-un loc în care te simți bine să trăiești. Așa cum ne-am dori sa fie România tot timpul. Dacă România, în întregul ei, ar avea starea de spirit din Piață, nu și-ar mai dori nimeni să emigreze. Oameni frumoși, oameni veseli, oameni plini de speranță. Oxigen, lumină, primăvară. Un loc în care îți dansează sufletul. Din păcate, cam așa a fost și în 1989. Lumea a fost fericită și a sperat că va fi mai bine. Nu a fost. Iar Silviu Brucan, un guru al acelor vremuri, a prezis că abia peste 20 de ani va fi mai bine. Lumea a așteptat 20 de ani. Degeaba. Acum toți vor o a doua șansă. Și chiar cred în ea și chiar vor s-o transforme în realitate. Sunt foarte hotărâți. Și asta îi face foarte frumoși.
  4. Piața e plină de membri ai partidelor politice de Dreapta. Cred că toți membrii PNL și USR sunt în Piață. Din convingere sau la ordin, speră ca Piața să-i aducă înapoi la guvernare. Dar printre ei sunt și oamenii pe care i-am descris mai sus. Oamenii frumoși. În ei îmi este speranța.
  5. Spirit național. La ora 22, din toate piepturile a izbucnit Deșteaptă-te Române. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. NU se poate descrie. Am filmat, am cântat, am trăit:

    Mâine voi fi din nou acolo.

0

Mai întâi aș vrea să demantelez câteva stereotipuri despre miting vehiculate în presă:

0

Simplu, pentru că oamenii nu se mai informează. Se spune că televiziunile sunt partizane și dezinformează. Corect. Dacă te uiți la o singură televiziune, în România, ai toate șansele să fii dezinformat. De aceea, ca să fii informat corect, trebuie să te uiți la minimum două, din tabere diferite. Cine se mai uită la jurnalele de știri? Cine se mai informează din două surse – și aici mă refer la o singură știre, a cărei veridicitate trebuie verificată? Foarte puțini. Majoritatea se informează de pe Facebook, unde informația fragmentată și reinterpretată de lideri de opinie. Care gândesc în locul tău și îți servesc informația cu un punct de vedere prefabricat: uite, se întâmplă cutare! E bine! Sau e rău! Și mulți continuă punctul de vedere al liderului de opinie. Foarte puțini îl contrazic. Pentru că în avalanșa de comentarii la o postare, cei care sunt în minoritate sunt sancționați de ceilalți. Așa că preferă să nu-și mai manifeste punctul de vedere și să se retragă pe….spirala tăcerii…..

0

Se tot vorbește despre ofițerii acoperiți din presă, despre ofițerii acoperiți din justiție….Când vom vorbi și despre ofițerii acoperiți din universități?

Mai ales în domenii-cheie care țin de formarea unor viitori lideri de opinie, există ofițeri acoperiți? Conform unei logici simple, dacă există ofițeri acoperiți în presă, ar trebui să existe ofițeri, tot acoperiți, printre cei care formează jurnaliștii. Nu?

Și lucrurile trec mai departe de simpla logică: există în continuare în sistemul universitar, oameni formați înainte de 1989, ceea ce nu ar fi o problemă, numai că aici vorbim de oameni formați în instituții unde lucrau numai cei care aveau legătură cu Securitatea. Și atunci, ca și acum, ei sunt cei mai „descurcăreți”, pentru că au învățat tehnici speciale în domeniu. Deci ajung, bineînțeles, în funcții de conducere.

Întrebarea este: când va exista o discuție despre acest subiect? Au trecut totuși 26 de ani de la Revoluție, iar acești oameni nu fac pași înapoi. Din contra, fac pași înainte. Deci sistemul e puternic. Fostul sistem.

P.S. Dacă nu veți mai auzi nimic despre mine dupa acest articol sau dacă veți auzi ca sunt arab, evreu și homosexual, motiv pentru care am fost lovit de o mașină, când treceam neregulamentar strada, înseamnă că am spus prea multe despre un subiect, pe care îl ocolesc mulți, din grijă
pentru propria sănătate. Revin: au trecut 26 de ani de la Revoluție!

1

Am urmărit multiplele luări de poziție din spațiul public legate de ceea ce putem numi „cazul românesc din Norvegia”. Și mi se pare că multe îmbracă haina ipocriziei. Mai ales cele legate de bătaia copiilor. Bineînțeles că nu este bine să lovești nicio persoană, darămite un copil. Dar să ne amintim de niște zicale populare: „unde dă tata crește” sau „bătaia e ruptă din rai”. Care e substratul lor?

0

Onlinereport.ro este un site pe care l-am început pe 1 octombrie 2013, împreună cu un investitor. După 9 luni în care am muncit câte 12 ore pe zi, fără zi liberă, nici  măcar de Crăciun sau de Revelion, l-am adus la un minim de 15.000 de unici pe zi, iar dupa 1 an, l-am adus la un minim de 50.000 de unici pe zi. Site-ul a avut și săptămâni întregi de peste 100.000 de unici și vârfuri de 200.000.

Din păcate, din cauza imperativelor patronale mereu crescânde de creștere a traficului, în condițiile unei redacții de mici dimensiuni și a unui buget limitat, s-a ajuns la derapaje editoriale din ce în ce mai greu de controlat, de tipul: titluri puse pentru clickbait, de multe ori false, tabloidizare etc. Întrucât astfel de tehnici editoriale nu mă reprezintă, am preferat să-mi dau demisia din data de 10 ianuarie 2016.

Întrucît sunt creator de proiecte online, ne vom auzi în curând cu noutăți.

0

Lucrurile au stat cam așa: a avut o loc o groaznică tragedie. Groaznică. Oribilă, plină de cea mai oribilă suferință, cea a morții, a durerii cauzată de arsură. Spațiul public s-a umplut de această suferință. Care s-a transformat în emoție negativă, sub formă de groază, spaimă, durere. Unii nu au reușit să interiorizeze aceste emoții și atunci au ieșit în stradă, pentru a le proiecta asupra altora. E simplu, dacă dai mai departe emoția negativă, tu scapi de ea. Și atunci au ieșit în stradă, au transformat emoțiile negative, în cea mai puternică formă a lor: ura. Ura….împotriva cui? A lui Victor Ponta, un personaj judecat tot pe calapoadele emoțiilor în ultimii ani: un personaj antipatic, arogant, Mickey Mouse etc. Nu a contat că guvernul condus de Victor Ponta a avut cele mai bune rezultate economice din Europa, concretizate în rapoartele instituțiilor europene și ale FMI, nu a contat că aceste rezultate urmau să fie traduse în creșterea nivelului de trai, prin mărirea salariului minim pe economie de la 1 ianuarie 2012, prin Legea Salarizării etc, toate aceste lucruri nu au contat pentru că ele țineau de rațional. Iar strada avea nevoie de emoțional. Și atunci a fost găsit un țap ispățitor, pentru incendiul din club, oamenii și-au defulat emoțiile și au plecat acasă împăcați. Eu nu sunt de vină, nici tu, nici prietenii tăi. De vină este premierul. Cum? Prin perpetuarea corupției. Premierul e de vină că patronul clubului l-a deschis și a funcționat 2 ani fără să aibă autorizație, premierul e de vină că patronul dădea șpagă la pompieri, premierul de de vină pentru tot. Am scăpat de el. Am scăpat de corupție. Și a venit un nou guvern. De Dreapta. Numit de tehnocrați, ca să nu se supere strada. E o rețetă pe care a aplicat-o și Ion Iliescu. După ce au venit minerii, au dat jos guvernul și i-au bătut pe toți cei care încercau să se împotrivească, a pus un guvern de tehnocrați, condus de Theodor Stolojan. Iar la primele alegeri au câștigat Ion Iliescu și PSD-ul. Deci Klaus Iohannis a numit un premier tehnocrat, susținut în Parlament de către PNL – UDMR și UNPR (condus de Gabriel Oprea, cel „dat jos”). Iar guvernul de Dreapta a făcut ceea ce era normal: a anulat măsurile de Stânga, ale fostului guvern: a înghețat salariile, tichetele de masă, de vacanță etc, care trebuiau să se acorde în 2015, dar nu se vor mai acorda, a anulat măsura creșterii salariului minim pe economie, a amânat Legea Salarizării pentru 2017. În schimb, a crescut bugetele Apărării cu 50% și ale SRI, cu 20%. Ca să fie mulțumiți generalii, care au în subordine oameni, care știu să scoată oamenii în stradă. A fost un semn de mulțumire pentru faptul că au manipulat hipsterii pentru a da jos guvernul? Prea complicat…

0

Sub presiunea rețelelor sociale, care antrenează o schimbare a obiceiurilor noastre de consum, alfabetul scris va fi abandonat și vom comunica din ce în ce mai mult prin intermediul imaginilor. Aceasta este teoria mea, o teorie originală, pe care am enunțat-o prima oară acum 5 ani, într-o perioadă în care puțină lume credea că ar putea fi adevărată. Evoluția ulterioară a platformelor Social Media a confirmat teoria mea : au apărut Pinterest și Instagram, imaginea a început să aibă mai mult succes pe Facebook decât fotografiile, emoticoanele și stick-urile au început să înlocuiască textul scris în comentarii etc. Toate elementele Teoriei mele au fost confirmate (o parte dintre ele le veți regăsi la finalul articolului).

4

După 8 ani, în care am suportat articole defăimătoare și calomnioase, publicate de fostul meu student de la Universitatea Hyperion, Valentin Petcu, pe blogul său, zoso.ro, am decis să-l acționez în instanță.

Înainte de asta, am încercat să rezolv situația pe cale amiabilă. I-am trimis un mail în care l-am rugat să șteargă articolele de pe blogul său care conțin formulări defăimătoare la adresa mea, strânse la această adresă. Iată un exemplu de exprimare defăimătoare dintr-un asemenea articol:

0

Vrei să ai suficienți bani ca să mănânci? Ca să călătorești în străinătate? Te lași dus de val, în voia sorții? Vei vedea ce apare pe drum și vei decide în funcție de asta?

Cu ce te mulțumești? Și cu cât?

Răspunsul la aceste întrebări îți poate calibra viața. Iar viața le surâde celor nemulțumiți. Ești nemulțumit mereu cu ce ai? Ești perfecționist? Vrei mereu mai mult? Înseamnă că ești ambițios. Iar ambiția te va trage în sus.

1

Ați observat? Bucureștiul a devenit un mare Mall. Aproape la fiecare mare intersecție s-a deschis câte unul. La mine în cartier, cel puțin, este un mall la Lujerului și altul la următoare intersecție, la Apaca. După invazia hypermarketurilor, Bucureștiul suferă invazia mall-urilor. Prietenii mei francezi, când au venit în România, au fost stupefiați: ce faceți cu atâtea mall-uri? Da, chiar, ce facem? Ne refugiem în lumina artificială a mall-urilor, în culorile lor țipătoare, în cultura de tip Mall, exact cum ne refugiem în lumea falsă a rețelelor sociale, ca să scăpăm de o realitate care, de cele mai multe ori e cenușie. Ce-ți oferă Bucureștiul ca alternativă la Mall? Mi-am adresat întrebarea după ce am predat o lună la Universitatea din Nisa. Acolo chiar îți pare rău să pierzi vremea în unicul mall al orașului, pentru că orașul e atât de frumos și ai mereu ceva frumos de văzut sau de făcut…Le-am spus francezilor că lumea se refugiază la Mall când e urât sau frig afară. Sau și. Au zâmbit. 

STAY CONNECTED

272FaniÎmi place
291Abonați+1
969CititoriConectați-vă